Un grup de 34 de senatori AUR și neafiliați a înregistrat miercuri dimineață o moțiune simplă împotriva ministrului Finanțelor, Alexandru Nazare, pe care îl acuză de manipularea opiniei publice prin prezentarea unor cifre convenabile despre situația financiară a țării. Ministrul este chemat săptămâna viitoare în Senat pentru explicații.
Contextul acțiunii parlamentare
Deși demersul opoziției are loc în timpul noii guvernări conduse de Luca Niculescu, după doar două săptămâni de activitate, faptele reclamate s-au petrecut în fosta guvernare Ilie Bolojan. Semnatarii moțiunii susțin că există o diferență de peste 28 de miliarde de lei în primele șase luni ale anului între cifrele publicate de Ministerul Finanțelor și datele oficiale Eurostat, o sumă considerabilă care necesită explicații publice.
Senatorii AUR și neafiliați afirmă că Nazare prezintă opiniei publice cifre convenabile extrase din calcularea unui deficit cash, care diferă de metoda prin care este evaluată situația fiscală a României la Bruxelles, respectiv deficitul ESA. Potrivit moțiunii, Nazare a păstrat obiceiul de a ține departe de ochii publicului cifrele care nu convin, fiind ministrul Finanțelor din fosta guvernare Bolojan, păstrat în actualul guvern Luca Niculescu controlat de PSD.
Acuzațiile și cerințele semnatarilor
Acțiunea parlamentară vine în contextul în care inclusiv PSD, aflat la guvernare, i-a cerut lui Nazare să prezinte situația reală a finanțelor, acuzând fosta guvernare Bolojan că a cosmetizat cifrele prin calcularea deficitului bugetar fără includerea facturilor neachitate și a altor obligații de plată. Semnatarii moțiunii îi cer ministrului să prezinte opiniei publice întregul adevăr despre starea finanțelor publice.
Cetățenii și companiile, care se achită în mod cinstit de obligațiile care le revin, au dreptul să știe ce se întâmplă cu contribuțiile lor, care este valoarea obligațiilor de plată ale statului și ce cheltuieli își mai poate permite acesta.
Conform senatorilor semnatari, Alexandru Nazare a fost ministrul Finanțelor în Guvernul Bolojan, demis prin moțiunea de cenzură inițiată inclusiv de PSD, pe motivul eșecului politicilor sale economice și sociale. După 6 luni de criză politică, PSD a votat învestirea Guvernului Luca Niculescu, dar a acceptat păstrarea în funcție a aceluiași ministru al Finanțelor. Semnatarii arată că partidul care a demis un guvern pentru politica sa economică îl menține la conducerea finanțelor publice tocmai pe omul responsabil de elaborarea și aplicarea politicilor fiscale, iar schimbarea guvernului pare să fi fost mai degrabă o operațiune de culise decât o schimbare reală a direcției economice.
Paradoxul politic și tradiția opacității bugetare
Moțiunea citează versul eminescian „Toate-s vechi și nouă toate”, observând că acesta descrie precis modul de comunicare a politicii bugetare de către guvernele României. Într-o administrație în care premierii se schimbă și promisiunile se reînnoiesc, există o constanță remarcabilă: obiceiul de a ține departe de ochii publicului cifrele care nu convin. Guvernul Bolojan a acuzat guvernul Ciolacu că ascunde adevăratul dezastru al dezechilibrului bugetar, iar Guvernul Ciolacu a preluat această deprindere de la predecesorul său, Guvernul Ciucă, care s-a inspirat la rândul său din activitatea guvernelor precedente. Alexandru Nazare, noul și în același timp vechiul ministru al Finanțelor, este hotărât să ducă această tradiție mai departe.
Concret, i se reproșează ministrului prezentarea selectivă a situației finanțelor publice. În timp ce se laudă cu reducerea deficitului bugetar la 3,81% din PIB în primele 9 luni, omite să prezinte și estimarea deficitului calculat potrivit metodologiei European System of Accounts (ESA). Românii primesc astfel cifrele convenabile, calculate pe metodologia bazată pe fluxurile de numerar, în timp ce indicatorul în baza căruia este evaluată situația fiscală a României la Bruxelles rămâne inaccesibil publicului din țară.
Diferențele dintre indicatori și datele Eurostat
Diferența dintre cei doi indicatori este esențială. Deficitul bazat pe fluxurile de numerar, sau cash cum îi spune Guvernul, arată banii efectiv încasați și plătiți de stat, în timp ce deficitul ESA urmărește momentul în care veniturile și cheltuielile sunt asumate, indiferent de data plății. Prin amânarea plății unei facturi se poate îmbunătăți pe moment deficitul în numerar. Semnatarii nu susțin că deficitul în numerar este un indicator irelevant, ci că prezentarea sa fără o estimare actualizată a deficitului ESA este în esență o metodă grosolană de a manipula opinia publică. O factură neplătită la timp nu înseamnă cifre mai bune la deficit, iar amânarea unei plăți nu echivalează cu eliminarea ei.
Potrivit datelor Eurostat, în primul trimestru al anului 2026, România a înregistrat un deficit bugetar de 7,4% din PIB-ul trimestrial, pe seria brută, echivalentul a aproximativ 30 de miliarde de lei. În trimestrul al doilea, deficitul a urcat la 7,8% din PIB-ul trimestrial, adică puțin peste 39 de miliarde de lei. În total, deficitul calculat potrivit metodologiei ESA a depășit 69 de miliarde de lei în primele șase luni ale anului. În schimb, Ministerul Finanțelor, condus de același Alexandru Nazare, comunica românilor pentru aceeași perioadă un deficit bugetar de numai 41 de miliarde de lei, calculat pe metodologia în numerar, o diferență de peste 28 de miliarde de lei între cele două raportări.
Acum, același ministru, dar într-un alt guvern, anunță cu emfază că deficitul bugetar la nouă luni este de aproximativ 78 de miliarde de lei, tot în numerar. Despre deficitul calculat potrivit metodologiei ESA, aceeași discreție. Datele trimestrului al treilea vor fi aflate de la Eurostat în ianuarie 2027, astfel încât românii trebuie să aștepte statisticile de la Bruxelles pentru a înțelege pe deplin situația bugetului de la București.
Există un paradox politic care merită menționat: Alexandru Nazare a fost ministrul Finanțelor în Guvernul Bolojan, guvern demis prin moțiunea de cenzură inițiată inclusiv de PSD, pe motivul eșecului politicilor sale economice și sociale. După 6 luni de criză politică, PSD a votat învestirea Guvernului Luca Niculescu, dar a acceptat păstrarea în funcție a aceluiași ministru al Finanțelor. Această contradicție nu poate avea decât două explicații: fie ministrul Finanțelor este un simplu executant, lipsit de autoritate reală asupra deciziilor fiscale, fie actualul guvern, susținut de PSD, continuă în deplină înțelegere politica economică a Guvernului Bolojan, pe care același PSD o condamna cu doar câteva luni în urmă.
Efectele politicii fiscale asupra populației
Deși actualul guvern se află în funcție de prea puțin timp și ar fi incorect să îi fie atribuită vreo vină pentru execuția bugetară a primelor nouă luni, ministrul Finanțelor este același, iar cifrele publicate de ministerul pe care îl conduce arată cine a suportat și continuă să suporte povara politicilor sale fiscale. Comparativ cu primele nouă luni ale anului trecut, încasările din TVA au crescut cu 24,8%, pe fondul inflației și al majorării cotelor de TVA, măsuri care au scumpit viața de zi cu zi a românilor. Încasările din contribuțiile de asigurări au crescut cu 6,8%, inclusiv prin taxarea suplimentară a categoriilor anterior exceptate, printre care și mamele aflate în concediu de creștere a copilului. Veniturile din impozitul pe salarii și venit au crescut cu 7,8%, în condițiile extinderii și înăspririi fiscalității asupra muncii.
În schimbul acestor sacrificii, cheltuielile cu dobânzile au crescut cu nu mai puțin de 26,8%, ajungând la 50,6 miliarde de lei, cu aproape o treime mai mult decât în primele 9 luni ale anului trecut, în ciuda tuturor măsurilor de austeritate impuse populației. Totodată, cheltuielile de capital, adică investițiile în infrastructură și alte active publice, au scăzut cu 11,6%. Avem astfel o politică fiscală în care statul încasează tot mai mult de la cetățeni, plătește tot mai mult pentru dobânzi și alocă tot mai puțin din bugetul național pentru investiții de capital. Aceasta este realitatea din spatele cifrelor triumfaliste despre reducerea deficitului, o ajustare bugetară al cărei cost este suportat de contribuabili și care riscă să sacrifice dezvoltarea economică de mâine pentru echilibrul contabil de astăzi.
Românii trebuie să afle întregul adevăr despre starea finanțelor publice, iar cetățenii și companiile care se achită în mod cinstit de obligațiile care le revin au dreptul să știe ce se întâmplă cu contribuțiile lor, care este valoarea obligațiilor de plată ale statului și ce cheltuieli își mai poate permite acesta. Partidele care se proclamă pro-europene par să uite tocmai principiile europene ale transparenței și responsabilității bugetare atunci când acestea presupun publicarea unor cifre neplăcute. Nu poți invoca valorile europene în discursurile oficiale și, în același timp, să refuzi cetățenilor accesul la o imagine completă a finanțelor țării, construită potrivit Sistemului European de Conturi.
Prin urmare, semnatarii solicită ministrului Finanțelor modificarea practicii actuale de raportare a execuției bugetare, astfel încât, cel puțin o dată pe trimestru, Ministerul Finanțelor să publice, alături de deficitul bugetar calculat potrivit metodologiei bazate pe fluxurile de numerar, și estimarea actualizată a deficitului bugetar conform metodologiei ESA. Nu cer inventarea unor indicatori noi, ci ca românii să aibă acces la aceleași repere statistice în baza cărora este evaluată situația finanțelor publice în toate cele 27 de state membre ale U.E. Cer ca transparența să devină o obligație asumată, iar dacă ministrul Finanțelor consideră că această solicitare este excesivă, i se reamintește că adevărul despre bugetul României nu este proprietatea Guvernului, ci dreptul celor care îl finanțează.
Românii nu cer două contabilități, domnule ministru: una pentru București și alta pentru Bruxelles. Cer un singur adevăr! Spus la timp și în întregime.