În contextul aniversării a patru ani de la invazia Rusiei în Ucraina, europarlamentarul Virgil Popescu evidențiază că, în calitate de ministru al Energiei din acea perioadă, a luat măsuri pentru ca țara nu doar să mențină stabilitatea energetică, ci să își consolideze bazele pentru independența energetică.
Contextul de criză și deciziile rapide
Virgil Popescu descrie perioada ca fiind una dintre cele mai solicitante din istoria recentă a portofoliului. Europa a descoperit brusc dependența masivă de gazele naturale ale unui agresor, iar mai multe state au intrat în panică. Deși România se afla într-o poziție mai bună datorită producției proprii de gaze, centralei nucleare de la Cernavodă și a hidroenergiei, a simțit și ea presiunea prețurilor globale care explodau.
Atunci am luat decizii rapide, uneori incomode, poate insuficient explicate uneori. Și cu mulți sabotori din țară, din păcate. A trebuit să improvizăm... pentru că atunci când ai un război la frontieră și o criză energetică fără precedent, te miști repede sau pierzi.
Fostul ministru subliniază că a înțeles că securitatea energetică se construiește în ani, cu decizii strategice asumate.
Proiecte strategice demarate
În timpul mandatului său, au fost inițiate mai multe proiecte majore pentru viitorul energetic al României:
- Deblocarea proiectului Neptun Deep din Marea Neagră, blocat aproape un deceniu, o decizie considerată una de suveranitate economică și securitate.
- Introducerea, în plină criză, a schemei de plafonare și compensare prin OUG 27/2022, stabilind un preț de 0,68 lei/kWh pentru consumatorii casnici cu consum redus și un mecanism de protecție pentru companii.
- Repunerea pe agenda a reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă, proiect care a intrat în faza de implementare cu ținte de punere în funcțiune pentru anii 2030-2031.
- Demararea construcției reactoarelor modulare mici (SMR).
- Lansarea prin PNRR a investițiilor de peste 700 de milioane de euro în energie regenerabilă și stocare.
- Începerea construcției centralei de la Mintia, cu o capacitate de aproximativ 1.750 MW.
- Negocierea Coridorului Verde cu Azerbaidjan, un cablu submarin de peste 1.100 km.
- Consolidarea Parteneriatului Strategic cu SUA în domeniul energiei.
Concluzii și perspective
Virgil Popescu recunoaște că nu totul a mers perfect, că au existat decizii criticate și proiecte întârziate, iar multe dintre acestea au fost încetinite după plecarea sa din minister. Totuși, susține că direcția a fost corectă și pașii făcuți sunt semnificativi.
El concluzionează că, în timp ce Rusia a crezut că energia este cea mai puternică armă împotriva Europei, România a demonstrat că are resursele și voința de a nu fi vulnerabilă și de a-și construi bazele pentru independența energetică.