Un studiu recent aduce dovezi îngrijorătoare că expunerea timpurie la anumite substanțe chimice sintetice ar putea avea un impact negativ și durabil asupra sănătății oaselor, afectând dezvoltarea acestora pe tot parcursul copilăriei și adolescenței.
Ce sunt substanțele PFAS și de ce sunt o problemă
Substanțele per- și polifluoroalchilice, cunoscute sub denumirea de PFAS, sunt compuși fabricați de om care sunt prezenți într-o varietate largă de surse. Ele pot fi găsite în apa pe care o bem, în alimente și în numeroase produse de uz zilnic. Datorită structurii chimice rezistente, aceste materiale sunt adesea numite „chimicale eterne”. Aceasta înseamnă că ele nu se descompun ușor în natură și au capacitatea de a se acumula atât în mediu, cât și în țesuturile corpului uman.
Detaliile și concluziile studiului
Cercetătorii au urmărit această posibilă legătură printr-o investigație amănunțită. Au analizat probe de sânge prelevate de la 218 de adolescenți, care făceau parte dintr-un grup studiat pe o perioadă lungă de timp, începând din perioada sarcinii. Nivelurile diferitelor tipuri de PFAS au fost măsurate în mai multe etape cheie ale dezvoltării: la naștere, apoi la vârstele de 3, 8 și, respectiv, 12 ani. Evaluarea densității osoase a tuturor participanților a fost efectuată la împlinirea vârstei de 12 ani.
Rezultatele au demonstrat că adolescenții care prezentau niveluri mai mari de acid perfluorooctanoic (PFOA) în sânge aveau o densitate osoasă mai scăzută în zona antebrațului. Pentru alte compuși din familia PFAS, corelația cu densitatea osoasă a depins de momentul precis al expunerii. Acest fapt indică faptul că anumite etape ale creșterii pot fi mai vulnerabile la efectele acestor substanțe decât altele. De asemenea, asocierea dintre nivelurile ridicate de PFAS și o densitate osoasă redusă s-a dovedit a fi mai pronunțată la fete decât la băieți.
Implicațiile pentru sănătatea publică
Prezența persistentă a acestor chimicale în organism și potențialul lor de a interfera cu procesele naturale de dezvoltare reprezintă o preocupare majoră pentru oamenii de știință. Interferența cu formarea unui schelet sănătos în primii ani de viață poate avea consecințe care se manifestă pe termen lung, afectând calitatea vieții în viitor. Studiul subliniază importanța monitorizării și a înțelegerii mai profunde a impactului expunerii cumulate la aceste substanțe omniprezente.