Creșterea tarifului la 7 lei de la 1 mai 2026 transformă o problemă de subvenție într-un atac public îndreptat către personalul Metrorex. În loc să explice lipsa a 451 de milioane de lei din buget, conducerea a prezentat selectiv date care îi fac pe angajați vinovați pentru măsura nepopulară.
Narațiunea selectivă și datele omise
Presa a difuzat o serie de cifre care evidențiau costul angajaților de la ghișee, sugerând că eliminarea posturilor ar putea evita scumpirea. În rețelele sociale, discursul s-a radicalizat, iar angajații, în majoritate femei cu vechime mare, au fost transformați în principalii culpabili. Informațiile distribuite au fost însă incomplete și prezentate într-un mod tendențios.
Raportul nu a menționat că aceste puncte de vânzare generează peste 52% din totalul încasărilor Metrorex, adică între 87 și 130 de milioane de lei anual. Se propune astfel desființarea unui canal care aduce companiei de trei până la patru ori mai mult decât costă. Într-o firmă privată, acest lucru ar fi considerat performanță, dar la Metrorex a fost etichetat drept ineficiență.
Automatele: alternativa imperfectă
Cele 269 de automate sunt promovate ca soluție universală, dar realitatea este mult mai complexă. Rețeaua prezintă deficiențe semnificative:
- Există stații fără casierie și fără automate, unde călătorii nu pot achiziționa bilete.
- Există stații deservite doar de casierie până la o anumită oră, după care devin inaccesibile.
- Există stații dependente exclusiv de automate, care se defectează frecvent, cu un singur tehnician pe tură pentru întreaga rețea.
Automatele au funcționalități limitate: vând doar 4 tipuri de titluri, nu oferă bilete comune Metrorex-STB și nu permit reîncărcări. Defecțiunile recurente duc la blocarea banilor sau a tranzacțiilor, ceea ce contrazice imaginea de alternativă fiabilă.
Cauza reală: subfinanțarea cronică
Motivul fundamental al scumpirii este deficitul bugetar. Metrorex a solicitat o subvenție de 1,2 miliarde de lei, dar a primit doar 761 de milioane, adică 62% din necesar. Ministerul Transporturilor a alocat cu 451 de milioane mai puțin, iar această diferență a fost transferată călătorilor.
În loc să recunoască acest fapt, conducerea Metrorex a alimentat un narativ de învinovățire a angajaților. Datele furnizate jurnaliștilor au fost alese chirurgical, omițând contribuția esențială la venituri. Comparația cu metroul din Marseille, un sistem mult mai mic și cu altă cultură de plată, a fost făcută fără context relevant.
Protecția factorului politic și sacrificarea personalului
Este de interes public dacă Ministrul și Secretarul de Stat responsabili primesc aceleași date trunchiate sau o analiză reală a impactului. De asemenea, se pune întrebarea dacă conducerea ministerială aprobă acest linșaj mediatic al angajaților, care sunt practic nevinovați în această situație.
Discuția ar fi trebuit să se concentreze pe subvenția de 62%, pe tratarea metroului ca pe o cheltuială reziduală și pe absența unei strategii de finanțare. În schimb, dezbaterea publică a degenerat în atacuri la adresa unor oameni percepuți ca inutili.
Această deformare a realității nu este accidentală. Cineva din conducerea Metrorex a ales să expună angajații și să protejeze factorul politic. Problema nu sunt angajații, ci un sistem care își sacrifică oamenii pentru a-și apăra managementul.