După achitarea facturilor la energie, 21,1% dintre gospodăriile românești, adică aproximativ una din cinci, ajung sub pragul de sărăcie materială, conform unui raport recent. Analiza evidențiază impactul profund al costurilor energetice asupra nivelului de trai, cu vulnerabilități majore în mediul rural și pentru locuințele individuale.
Vulnerabilități structurale și diferențe regionale
Raportul anual pentru 2025, care analizează perioada 2020-2024, arată că vulnerabilitatea energetică este rezultatul combinat al veniturilor mici, locuințelor ineficiente și accesului limitat la tehnologii moderne. Fenomenul are o distribuție inegală pe teritoriul țării.
Situația este dramatică pentru gospodăriile cu cele mai mici venituri. Toate familiile din prima decilă de venit și 72% din cele din a doua decilă se află sub pragul sărăciei după plata energiei, conform indicatorului european LIHC adaptat. În plus, 44% dintre gospodăriile din prima decilă practică subconsum energetic, o formă severă de sărăcie.
Regiunea Nord-Est înregistrează cele mai ridicate niveluri, unde 32% dintre gospodării cad sub pragul de sărăcie după plata energiei, iar 26% reduc consumul sub nivelul adecvat. În contrast, în regiunea București-Ilfov doar 6% dintre gospodării se confruntă cu această problemă, iar 7% practică subconsumul.
Mediul rural și locuințele individuale, cele mai afectate
Sărăcia energetică este mult mai răspândită în mediul rural. Aproximativ 75% dintre gospodăriile care consumă sub nivelul minim necesar sau care ajung sub pragul sărăciei după plata energiei se află în zone rurale. Aceasta reflectă diferențe structurale precum veniturile mai scăzute, eficiența energetică redusă a locuințelor și accesul limitat la infrastructură.
Tipul de locuință influențează semnificativ riscul. 87% dintre gospodăriile care cad sub pragul de sărăcie după plata energiei locuiesc în case, iar doar 13% în apartamente. Cele mai afectate de subconsum sunt locuințele din lemn (36%) și din paiantă (30%).
Combaterea sărăciei energetice nu poate fi realizată doar prin măsuri temporare asupra facturilor. Este nevoie de politici structurale – investiții în eficiența energetică a locuințelor, acces la tehnologii moderne și soluții energetice adaptate comunităților locale.
Impactul buteliilor de gaz și direcții de politică
Raportul evidențiază rolul cheltuielilor cu buteliile de gaz, utilizate de 43% dintre gospodării, în special în mediul rural. Includerea acestor costuri oferă o imagine mai realistă a presiunii asupra bugetelor. Dacă sunt luate în calcul, proporția gospodăriilor care cheltuiesc peste 10% din venit pentru energie crește de la 25,5% la 32,3%, iar cea a celor care cad sub pragul sărăciei după facturi ajunge la 22,4%.
Pentru a aborda eficient această problemă complexă, raportul recomandă o serie de politici structurale:
- Dezvoltarea unui sistem național integrat de date privind sărăcia energetică.
- Consolidarea cooperării între instituții și sectorul energetic și instituționalizarea grupului interministerial pentru sărăcie energetică.
- Politici diferențiate în funcție de tipul vulnerabilității și definirea nevoilor energetice minimale.
- Extinderea instrumentelor de sprijin, precum cardul de energie, pentru a putea fi utilizat flexibil (pentru facturi sau investiții în eficiență).
- Consolidarea ghișeelor unice ca instrumente locale de sprijin.
- Susținerea soluțiilor comunitare și a autonomiei energetice locale.
Analiza subliniază necesitatea unor politici publice flexibile, care să abordeze atât cauzele structurale, cât și situațiile de criză generate de șocurile de pe piața energiei.