România și Bulgaria dețin cele mai mici cote maxime de impozitare din Europa pentru persoanele cu venituri mari, stabilite la 10%, în timp ce media continentală se apropie de 40%, iar în Danemarca ajunge la 60,5%, conform unor date recente.
Decalajul est-vest în politică fiscală
Analiza pentru anul 2026 evidențiază o diferență tot mai mare între Europa de Est și cea de Vest privind impozitarea veniturilor ridicate. Deși majoritatea țărilor aplică un sistem progresiv pentru echitate socială, nivelul cotelor marginale maxime variază foarte mult.
În cele 35 de state analizate, rata medie superioară este de 38,5%, iar în rândul membrilor OCDE aceasta crește la 43,4%.
Țările cu taxarea cea mai agresivă și cea mai blândă
Un grup de șapte state europene aplică impozite de peste 50% pentru cei mai bogați contribuabili:
- Danemarca (60,5%)
- Franța
- Austria
- Spania
- Belgia
- Portugalia
- Suedia
Slovenia și Olanda se află, de asemenea, foarte aproape de acest prag.
În marile economii, diferențele rămân semnificative. Regatul Unit are o cotă de 45%, Franța ajunge la 55,4%, iar Germania, Italia și Irlanda mențin niveluri între 40% și 48%.
În contrast, majoritatea statelor din Europa Centrală și de Est aplică rate maxime sub 25%. Pe lângă România și Bulgaria, în această categorie se numără Ungaria, Estonia și Republica Cehă. În afara Uniunii Europene, Moldova, Ucraina și Georgia adoptă politici similare.
Ajustări și dezbateri privind eficiența
Regiunea începe totuși să înregistreze modificări. Estonia și-a majorat recent cota unică la 24%, iar Slovacia a introdus noi tranșe, crescând rata maximă de la 25% la 35% pentru a îmbunătăți colectarea bugetară.
Specialiștii avertizează că ratele marginale foarte ridicate pot avea efecte adverse, descurajând investițiile și mobilitatea persoanelor cu venituri mari. Unele studii arată că extinderea bazei de impozitare în rândul categoriilor cu venituri mai mici poate fi mai eficientă decât majorarea abruptă a cotelor maxime.
Percepția publică rămâne critică: doar unul din cinci europeni considera, în 2025, că impozitele sunt pe deplin proporționale cu averea acumulată, un semn al tensiunilor persistente dintre politica fiscală și încrederea cetățenilor.