România, liderul inflației alimentare. De ce anul 2026 ar putea fi mai dificil decât 2025, conform expertilor

romania liderul inflatiei alimentare de ce anul 2026 ar putea fi mai dificil decat 2025 conform expertilor
Sursă foto: Impact.ro

Stabilirea unui preț administrativ pentru gazele naturale ar putea declanșa un nou val de scumpiri la alimente în 2026, prin transferarea costurilor către sectorul industrial, avertizează Asociația Energia Inteligentă (AEI). Această analiză apare într-un context în care România a înregistrat cea mai mare inflație alimentară din Uniunea Europeană în 2025, iar perspectivele pentru anul următor sugerează riscuri de agravare, nu de ameliorare.

Potrivit președintelui Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță, România deține titlul nefast de campioană a scumpirilor. Datele statistice nu permit interpretări optimiste. Conform Eurostat, România s-a clasat pe primul loc în Uniunea Europeană la creșterea prețurilor alimentare în 2025. În timp ce media europeană a fost de 2,8%, România a înregistrat o creștere de 6,7%, o rată de peste două ori mai mare decât media UE și cea mai ridicată dintre toate statele membre. Această performanță negativă nu este un accident conjunctural, ci rezultatul unei combinații de politici publice, vulnerabilități structurale și decizii amânate.

Semnalele pentru anul 2026 indică un risc real de agravare, nu o corecție a trendului. Decizia de a introduce un preț administrativ la gaze pentru populație va avea efecte concrete în 2026. Intenția Guvernului creează un mecanism economic binecunoscut: costurile care nu vor mai fi suportate de consumatorii casnici vor fi transferate în mod inevitabil către industrie. Așa cum arată analizele, acest tip de intervenție nu elimină costurile, ci le redistribuie, cu efecte directe asupra prețurilor finale ale bunurilor de larg consum.

Estimările indică o posibilă creștere a prețului gazelor pentru industrie cu până la 15% față de nivelul din 2025. Într-o economie în care sectorul alimentar este puternic dependent de energie, o astfel de evoluție nu poate rămâne fără consecințe. Costurile suplimentare se vor reflecta, inevitabil, în prețul alimentelor, cu un impact mediu estimat la aproximativ 5% doar din această componentă. Prognozele disponibile arată o temperare a inflației în zona euro, unde rata totală este așteptată să scadă spre 1,6-2,0%, iar inflația alimentară să se situeze în jurul valorilor de 2,4-2,7%. Energia, în ansamblu, ar putea avea chiar un impact neutru sau negativ asupra inflației europene.

Pe de altă parte, România pornește dintr-o poziție mult mai fragilă. După o inflație totală de 8,6% în 2025, Banca Națională a României anticipează o scădere în 2026, cu o rată generală în jur de 3,7% la finalul anului. Această valoare maschează însă diferențe majore între componentele inflației. Alimentele rămân extrem de sensibile la costurile energetice, iar o reducere rapidă este puțin probabilă. Gazul natural și energia electrică se reflectă în prețul alimentelor prin trei canale esențiale: procesarea industrială, transportul și depozitarea și inputurile agricole. Atunci când unul dintre aceste canale este afectat, efectul se multiplică pe întreg lanțul de producție.

În acest context, o estimare a Asociației Energia Inteligentă arată că inflația alimentelor în România în 2026, într-un scenariu cu gazele pentru industrie mai scumpe cu 15%, ar putea ajunge la circa 7,5-9%. Există, așadar, șanse ca anul 2026 să aducă o inflație alimentară chiar mai ridicată decât cea din 2025.

Diferența inflației alimentelor din România față de media Uniunii Europene ar deveni astfel și mai pronunțată. De la un raport de 2,39 ori peste media UE în 2025, România ar putea ajunge la 3,1-3,3 ori peste media europeană în 2026. Nu este vorba doar despre o problemă de prețuri, ci despre o problemă de competitivitate economică, echitate socială și coerență a politicilor. Dacă hrana este una dintre cele mai sensibile componente ale nivelului de trai, atunci inflația alimentară nu mai poate fi tratată ca un indicator secundar.

În absența unor decizii care să țină cont de efectele în lanț ale intervențiilor administrative, România riscă să rămână nu doar campioana scumpirilor, ci și un exemplu clar al modului în care costurile ascunse ajung, în mod inevitabil, în farfuria consumatorului.