Pentru prima dată în ultimii zece ani, România a înregistrat o scădere a deficitului comercial pe segmentul preparatelor din fructe și legume. În 2025, acest deficit a ajuns la 513 milioane de euro, cu 8% mai puțin decât în anul precedent.
Contextul reducerii
Scăderea deficitului nu a fost generată de o creștere a exporturilor, ci de o reducere a importurilor, care au scăzut cu 5%. Această evoluție a avut loc pe fondul unui consum mai redus. Exporturile României de astfel de preparate rămân constante, la peste 130 de milioane de euro anual, o valoare insuficientă pentru a echilibra balanța comercială.
Importanța sectorului și tendințe
Categoria preparatelor din fructe și legume, care include conserve, bulion, murături, dulceață, compoturi sau legume congelate, este a patra ca importanță din punct de vedere al valorii importurilor. În ultimul deceniu, atât importurile, cât și deficitul comercial din acest sector s-au dublat, din cauza lipsei unei producții interne suficiente.
Cele mai importate produse sunt legumele preparate, congelate sau nu, reprezentând peste 40% din totalul importurilor din această categorie. Conservele de fructe ocupă și ele o cotă semnificativă, aproximativ 23% din importuri în 2024 fiind fructe și alte părți comestibile de plante preparate sau conservate.
Provocările producției locale
Pe rafturile magazinelor din România se găsesc tot mai multe produse importate, de la mazăre congelată din Polonia la bulion din concentrat de tomate din afara Uniunii Europene. Diversificarea consumului și presiunea asupra prețurilor favorizează produsele de import în detrimentul celor locale.
Principalul motiv pentru această dependență este lipsa capacităților de procesare. Deși există producție locală de materie primă, infrastructura industrială necesară transformării acesteia în produse cu valoare adăugată este insuficient dezvoltată. Pe piață activează doar câțiva mari jucători care intră constant în lanțurile de retail, în timp ce majoritatea producătorilor operează la scară mică.
Producătorii locali se confruntă cu mai multe obstacole:
- Costuri de producție ridicate
- Un sezon de producție mai scurt
- Mai puține spații protejate comparativ cu țări precum Turcia, Grecia, Spania sau Polonia
Investițiile în procesare rămân limitate, deși există proiecte în derulare prin programul INVESTALIM, ale căror efecte sunt așteptate în viitor.