Pe lângă criza energetică pe care a declanșat-o, războiul cu Iranul a început să genereze și un semnal de alarmă pentru securitatea alimentară globală, cu posibile creșteri ale prețului pâinii în câteva săptămâni, potrivit analiștilor.
Impactul asupra producției de îngrășăminte
Problemele generate de conflict se extind dincolo de industria petrolului și gazelor. Orientul Mijlociu este una dintre cele mai importante regiuni producătoare de îngrășăminte din lume, iar Strâmtoarea Ormuz reprezintă o rută maritimă vitală pentru exporturile acestora.
Aproximativ 35% din exporturile mondiale de uree, cel mai utilizat îngrășământ cu azot, trec prin această cale navigabilă. Azotul stă la baza a aproximativ jumătate din producția alimentară globală. Aceeași rută gestionează și 45% din exporturile globale de sulf, ingredient cheie pentru îngrășămintele cu fosfat, precum și volume semnificative de amoniac.
Nu ar trebui să subestimăm ce ar putea însemna acest lucru pentru producția alimentară la nivel mondial.
Svein Tore Holsether, directorul executiv al grupului Yara, cel mai mare producător european de îngrășăminte, a subliniat că accentul pus pe petrol și gaze eclipsează impactul asupra acestei industrii esențiale. El a avertizat că, fără îngrășăminte, randamentele recoltelor ar putea scădea cu până la 50%.
Creșteri iminente ale prețurilor alimentare
Dacă situația persistă, consumatorii ar putea înregistra creșteri ale prețurilor la alimente în următoarele intervale:
- Prețul pâinii: în șase până la zece săptămâni.
- Prețul ouălor: în câteva luni.
- Prețul cărnii de porc și a puiului: în șase luni.
Prețurile îngrășămintelor au crescut deja brusc. Ureea granulată din Orientul Mijlociu a urcat cu aproximativ 130 de dolari, ajungând la 575-650 de dolari pe tonă. Contractele futures europene pentru amoniac pentru luna aprilie se tranzacționează la 725 de dolari pe tonă, cu 130 de dolari mai mult decât în februarie.
O criză potențial mai gravă decât cea din 2022
Analiștii consideră că perturbările actuale s-ar putea dovedi mai dăunătoare decât șocul alimentar declanșat de invazia Rusiei în Ucraina. Atunci, deși prețurile au crescut vertiginos, exporturile rusești au continuat. De data aceasta, blocarea fizică a Strâmtorii Ormuz reprezintă o barieră mult mai severă.
Impactul din 2022 a fost imediat datorită poziției Ucrainei ca exportator major de grâu. În schimb, efectul actual va fi mai extins și mai profund, afectând materia primă fundamentală pentru producția agricolă la nivel planetar.
Producția a fost deja afectată direct. QatarEnergy a anunțat oprirea producției de sulf, amoniac și uree la complexul său Ras Laffan după un atac cu drone. Iranul și-a oprit întreaga producție de amoniac, iar alți producători din regiune analizează reduceri de producție din cauza imposibilității de a trece prin strâmtore.
Presiuni înlănțuite: de la gaz la îngrășăminte și culturi
Gazele naturale sunt materia primă principală pentru producția de îngrășăminte cu azot. Prin urmare, creșterile prețurilor la gaze se transferă rapid în costurile de producție. Prețul gazelor utilizate de Yara în Europa s-a dublat într-un interval foarte scurt, de la 10,6 dolari până la peste 20 de dolari.
Această criză survine într-un moment critic pentru agricultorii din emisfera nordică, care intră în sezonul de aplicare a îngrășămintelor de primăvară. Achiziția și împrăștierea nutrienților în această perioadă determină randamentele culturilor pentru tot restul anului.
Ceea ce mă îngrijorează este, la fel ca în 2022, că cei mai vulnerabili plătesc cel mai mare preț. Am văzut ce înseamnă asta – foamete și foamete în multe părți ale lumii.
Concluzia experților este sumbră: lumea se confruntă cu un nou șoc care amenință să destabilizeze lanțurile alimentare globale și să amplifice foametea, cu efecte care se vor resimți de la rafturile magazinelor la cele mai sărace populații.