România suportă costuri financiare uriașe prin statutul său în afara zonei euro, cu dobânzi mai mari la credite și la datoria publică care se regăsesc în ratele cetățenilor și în bugetul național. Dezbaterea privind adoptarea monedei unice se reaprinde în contextul deficitelor bugetare ridicate din regiune, ca o cale potențială de stabilizare și reducere a costurilor.
Costurile concrete ale excluderii din zona euro
În Europa Centrală și de Est, statele care au adoptat euro-ul se finanțează la costuri semnificativ mai mici, iar beneficiile ajung la populație. Pentru România, dobânzile mai ridicate se traduc în credite mai scumpe pentru cetățeni și o presiune sporită asupra finanțelor publice. Analizele economice arată că aceste dobânzi mai mari la datoria publică și la credite costă anual românii sume enorme. În timp ce alte state din regiune plătesc mai puțin după trecerea la euro, în România diferența este vizibilă direct în rate, impozite și investiții reduse.
În Ungaria și România, două țări cu deficite bugetare substanțiale și presiuni economice evidente, moneda unică este din nou discutată ca un instrument pentru stabilizare financiară și reducerea povării dobânzilor.
Contextul european și argumentele economice
Din ianuarie, odată cu aderarea Bulgariei, euro este mijloc legal de plată în 21 dintre cele 27 de state membre ale Uniunii Europene. Moneda comună nu mai este o excepție, ci o obișnuință.
Dezbaterea a prins viteză și în Ungaria, unde liderul opoziției, Peter Magyar, a cerut evaluarea oportunității adoptării euro. În România, președintele Nicușor Dan a pledat deschis pentru moneda unică, considerând-o avantajoasă pentru economie. În ambele cazuri, introducerea euro rămâne, cel puțin pe termen scurt, improbabilă, deoarece criteriul deficitului bugetar de 3% este depășit cu mult.
Totuși, aceste deficite ar putea explica paradoxal reaprinderea interesului. Argumentul central este că statele din zona euro se pot împrumuta mult mai ieftin, iar diferențele sunt de ordinul miliardelor.
Într-un scenariu ipotetic pentru 2025, România ar fi economisit aproximativ 1% din PIB la plata dobânzilor dacă ar fi fost membră a zonei euro, iar Ungaria chiar 1,7% din PIB.
Acest argument cântărește mai mult deoarece ambele țări se confruntă cu o creștere economică modestă, dobânzi de politică monetară ridicate și deficite bugetare de peste 5%. În România, situația este complicată suplimentar de o inflație persistentă, apropiată de 10%.
Prognozele indică faptul că statele din afara zonei euro vor avea în 2025 costuri medii ale dobânzilor de circa 6% la datoria publică, în timp ce țările din Europa Centrală și de Est care folosesc euro se situează la aproximativ 3% sau chiar sub acest nivel.
Beneficiile nu s-ar opri la bugetul de stat. Companiile ar avea acces la credite mai ieftine, cu efect direct asupra investițiilor și competitivității. Avantajele euro nu apar brusc în ziua aderării, ci se manifestă treptat pe parcursul procesului de convergență.
Rezistența politică și opinia publică
În prezent, există șase state membre UE care nu folosesc euro:
- Suedia
- Polonia
- Cehia
- Ungaria
- România
- Danemarca (cu o derogare oficială)
Deși toate celelalte state sunt teoretic obligate să adopte moneda unică, calendarul rămâne deschis. În Polonia și Cehia, rezistența politică este puternică, în ciuda integrării economice profunde cu zona euro. Polonia, cu un deficit bugetar de peste 6%, ar putea fi unul dintre principalii beneficiari ai unor dobânzi mai scăzute.
Argumentul tradițional al suveranității monetare este pus sub semnul întrebării. Datele recente arată că și statele cu monedă proprie au avut dificultăți în a controla eficient șocurile globale. Realitatea economică erodează această suveranitate, deoarece aproximativ jumătate din datoriile companiilor cehe sunt deja denominate în euro, ceea ce înseamnă că politica Băncii Centrale Europene influențează direct costul creditării.
În Ungaria, trei din patru cetățeni ar susține înlocuirea forințului cu euro, fie imediat, fie la o dată clar stabilită. Viktor Orban respinge însă ideea, susținând că euro este potrivit doar pentru economii puternice.
În România, premierul Ilie Bolojan admite că aderarea nu este realistă pe termen scurt, dar nu exclude ca tema să revină în prim-plan la alegerile din 2028. Aproape două treimi dintre români susțin deja moneda unică.
O situație inedită este cea a Muntenegrului. Această țară, care nu este încă membră a UE, folosește deja euro în mod unilateral. Cine dorește să adere oficial la zona euro în intervalul 2030–2032, va trebui, din cauza procedurilor îndelungate, să le inițieze chiar în acest an. În Muntenegru nu ar exista controverse legate de renunțarea la moneda națională, deoarece aceasta a dispărut deja din viața cotidiană.