Cristian Popescu Piedone și-a exprimat criticile față de primarul general al Capitalei, Ciprian Ciucu, în urma apariției acestuia într-un autobuz STB. Piedone consideră că acest gest demonstrează o pierdere a controlului asupra administrației municipiului, acuzându-l pe Ciucu de plângăreală administrativă și de o lipsă vizibilă de autoritate.
Există un moment în activitatea unui administrator când devine evident că lucrurile nu mai sunt conduse corespunzător. Acesta nu apare brusc, ci se insinuează treptat, printr-un gest aparent minor. Un astfel de gest este urcatul într-un autobuz, exact ceea ce a făcut Ciprian Ciucu. Scopul nu a fost să observe sau să înțeleagă problemele, ci să se filmeze, să vorbească, să explice și să se plângă.
Nu s-a verificat starea de igienă sau gradul de aglomerare. Deși nu se știe dacă a achitat biletul, este clar că a plătit cu moneda caracteristică acestui mandat: lamentarea administrativă. Discursul de treisprezece minute, ținut în câteva stații, a fost destinat buclei sale electorale, care l-a susținut și l-ar putea susține din nou. Mesajul a fost simplu și repetat: el este un administrator excelent.
Problema este că, de la preluarea mandatului, administrația sa pare a fi o succesiune de plângeri. Se plânge, amenință în termeni voalați, ridică din umeri la nivel instituțional și își exprimă neputința într-un ton solemn, ca și cum ar face un favor cetățenilor. În același timp, orașul continuă să funcționeze. Poliția Locală rămâne parcată pe banii primăriei, ocupând locuri de parcare care ar putea genera venituri.
Autoritatea primarului este doar teoretică, iar respectul față de el lipsește. Dacă nici măcar proprii subordonați nu îl iau în serios, problema poate rezida în prezent, nu doar într-o moștenire dificilă. În autobuz, primarul s-a adresat angajaților STB, negând zvonurile că intenționează să reducă salariile. A susținut că nu dorește să le facă rău și că acestea sunt minciuni. Promisiunile sale sunt aceleași cu cele din momentul depunerii jurământului, dar administrația condusă de el a devenit una dintre cele mai opace din ultimii ani, evitată de întrebări și speriată de transparență.
Apoi a început partea principală a discursului. STB se află într-o situație de colaps, cu datorii uriașe și o criză financiară gravă. Pentru a dramatiza, a fost făcută o comparație cu bugetul Brașovului, deși se compară un oraș de 240.000 de locuitori cu un sistem care transportă un milion de oameni zilnic. Comparația este forțată, dar produce un impact emoțional pe rețelele sociale.
Regia a fost atent construită: voce gravă, pauze, priviri în jur. Un copil s-a auzit pe fundal. Realitatea STB a devenit decor pentru o explicație în care vinovatul suprem este Consiliul General. Aceștia se opun, nu îl lasă să efectueze un audit rezonabil. De fiecare dată când apar probleme, explicația este aceeași: alții, blocaje politice, moșteniri grele. Niciodată nu se recunoaște o lipsă de curaj administrativ, imaginație sau capacitate de negociere pentru a forma majorități. Nu se pune niciodată întrebarea simplă: ce fac eu, concret, ca primar general?
Aici apare ruptura fundamentală. Un primar general nu este ales pentru a explica de ce nu se poate realiza ceva. Nu este ales să descopere public, într-un autobuz, că nu știe pe ce se cheltuiește bugetul. Dacă el nu știe, cine ar trebui să știe? Acesta este rolul său. Nu să ne spună, cu gravitate, că este împiedicat de sistem.
Ni se spune că STB nu generează profit și că mulți călătoresc fără bilet. Să fim serioși: dacă un milion de oameni ar plăti zilnic (patru zile pe săptămână) chiar și cel mai mic abonament (1.410 lei anual), s-ar obține venituri anuale de miliarde de lei. S-ar putea vorbi despre autofinanțare și chiar profit reinvestibil. Aceasta nu este teorie, ci matematică elementară. Dar matematica nu este eficientă în crearea de povesti emoționale care să genereze empatie și aprecieri pe rețelele sociale.
Astfel, se conturează senzația că avem de-a face cu un primar depășit de responsabilitățile sale, dar convins că adevărul îi aparține exclusiv. Toți ceilalți greșesc. Doar el are ghinionul de a fi singurul primar european care se confruntă cu probleme, consilii ostile, opoziție și obstacole. Toți ceilalți primari de capitale beneficiază de sprijin politic și administrativ necondiționat.
Poate că lucrurile stau așa. Sau poate că problema este mai simplă și mai incomodă. Poate că, uneori, problema este chiar primarul. Sau lipsa de experiență la acest nivel de guvernare.
Bucureștiul nu are nevoie de explicații suplimentare. Are nevoie de decizii. Nu are nevoie de excursii regizate în STB și de mărturii filmate în drum spre serviciu. Are nevoie de autoritate, abilități de negociere, inteligență administrativă și rezultate concrete. Restul este doar zgomot. Iar zgomotul, oricât de bine este filmat, nu poate înlocui o administrație competentă, a concluzionat Piedone pe Facebook.
Ciprian Ciucu a explicat, într-o transmisie live din transportul public, că nu intenționează să reducă salariile șoferilor și vatmanilor STB, contrazicând astfel zvonurile care au circulat în interiorul companiei. El a avertizat însă că situația financiară a STB este extrem de gravă și că Primăria Capitalei nu mai poate susține pe termen nelimitat nivelul actual de cheltuieli.
Primarul a precizat că bugetul anual al STB este comparabil cu cel al municipiului Brașov, aproximativ 1,7 miliarde de lei. El a afirmat că a solicitat un audit pentru a verifica modul de utilizare a acestor fonduri, dar că a fost împiedicat de Consiliul General, acuzând anumite partide din acest for. Ciucu a subliniat că gestionarea STB a fost delegată către TPBI, iar responsabilitatea directă nu mai revine în exclusivitate primarului general.
El a declarat că situația la STB este aproape scăpată de sub control și că intenția sa este de a salva compania și locurile de muncă ale personalului operațional. A cerut conducerii STB un plan clar pentru reducerea cheltuielilor și creșterea veniturilor, pentru a evita intrarea companiei în insolvență.