Criza de petrol din Orientul Mijlociu se agravează, transformându-se dintr-o penurie de țiței într-un deficit care afectează aproape toate sectoarele economiei globale, de la bunurile de larg consum la produsele medicale.
Impactul imediat în Asia
Conflictul care blochează Strâmtoarea Hormuz a redus oferta globală de petrol cu aproximativ o cincime. Aceasta a dus nu doar la creșteri vertiginoase ale prețurilor la combustibili, ci și la o limitare a stocurilor de produse petrochimice esențiale pentru fabricarea articolelor de uz cotidian.
Presiunea se extinde pe toată piața de consum, prețurile materialelor precum plasticul, cauciucul și poliesterul înregistrând creșteri. Asia, care produce peste jumătate din bunurile mondiale și depinde de importurile de materii prime, resimte cel mai puternic impactul.
- În Coreea de Sud, autoritățile încurajează reducerea articolelor de unică folosință, iar populația a cumpărat în panică saci de gunoi.
- Taiwan a deschis o linie telefonică de urgență pentru producătorii lipsiți de plastic.
- În Japonia, există temeri că lipsa tuburilor medicale din plastic va afecta tratamentele de hemodializă.
- Producătorii malaezieni de mănuși avertizează că penuria de derivați petrolieri amenință aprovizionarea globală.
„Acest fenomen se răspândește foarte, foarte repede în toate domeniile: bere, tăiței, chipsuri, jucării, produse cosmetice”, a declarat Dan Martin de la Dezan Shira & Associates.
El a explicat că derivații din petrol sunt indispensabili pentru o gamă largă de produse, de la adezivi și lubrifianți industriali la solvenți.
Efecte economice globale și reacții
Tulburările din lanțul de aprovizionament exercită o presiune ascendentă asupra inflației și afectează creșterea economică. Producătorii suportă costuri mai mari pentru energie și materii prime, iar acestea se transferă treptat consumatorilor.
Fondul Monetar Internațional a subliniat că multe economii au o capacitate limitată de a absorbi astfel de șocuri, iar toate scenariile duc la creșterea prețurilor și încetinirea creșterii.
Deși țările au eliberat rezerve de urgență, criza se adâncește din cauza penuriei de naftă, un produs secundar crucial pentru materialele sintetice, cu rezerve și substituenți limitați. Unele companii petrochimice din Asia și-au redus producția sau au invocat forța majoră.
Coreea de Sud a cumpărat naftă din Rusia după suspendarea unor sancțiuni și a interzis exportul acesteia pentru a proteja aprovizionarea internă.
Provocări pentru producători și alternative limitate
Penuria de naftă crește costurile de producție, în special pentru industrii cu specificații stricte, cum ar fi cea a semiconductorilor, pieselor auto sau ambalajelor medicale.
„Nu există prea multe soluții, cu excepția reducerii asamblării și a consumului de energie”, a afirmat Dan Martin. „Toată lumea se află exact în aceeași situație.”
Shariene Goh de la ICIS avertizează că bunurile de larg consum cu ambalaje din plastic ar putea rămâne fără stocuri destul de curând.
Orientul Mijlociu este un furnizor vital nu doar de petrol, ci și de alte resurse cheie: 45% din sulful pentru îngrășăminte, 33% din heliu și 22% din uree și amoniac. Deja, fermierii americani plătesc cu o treime mai mult pentru uree, iar producătorii indieni de prezervative semnalează perturbări din cauza penuriei de amoniac și materiale de ambalare.
Analiștii de la J.P. Morgan notează că șocul se propagă treptat spre vest, iar în aprilie constrângerile de aprovizionament vor deveni mai severe, cu penuria fizică devenind principala provocare, nu prețul.
Strategii de adaptare și perspective
Unii producători amână achizițiile de materii prime, sperând la o rezolvare a conflictului. Qiu Jun, un producător chinez de poliester, spune că prețul materiilor prime a crescut cu 50%, iar clienții săi refuză să absoarbă această majorare. Fabrica sa funcționează doar pentru comenzile existente.
Alții încearcă să reducă cantitatea de plastic din ambalaje. În Indonezia, companiile diminuează grosimea ambalajelor și explorează alternative precum hârtia, sticla sau plasticul reciclat. Totuși, tranziția ar putea dura între șase luni și un an și ar implica provocări tehnice și de cost.
Stephen Moore de la MLT Analytics subliniază că plasticul reciclat costă de cinci până la șapte ori mai mult decât cel virgin, iar oferta este limitată.
„Chiar dacă mâine totul revine la normal în Strâmtoarea Hormuz, cred că vor mai trece cel puțin câteva luni până când sectorul plasticului din Asia va reveni la o stare de normalitate”, a estimat el.
În ultimele săptămâni, țările asiatice au luat măsuri pentru a atenua șocul, dar criza de aprovizionament continuă să se agraveze, cu efecte imprevizibile asupra economiei mondiale.