Deputatul PNL Alexandru Muraru susține că intrarea Sorinei Matei într-un grup intern de WhatsApp al jurnaliștilor TVR reprezintă o ingerință editorială, însă Legea nr. 41/1994 arată că atribuțiile conducerii televiziunii publice sunt mult mai extinse decât afirmă parlamentarul.
Acuzațiile deputatului PNL
Alexandru Muraru a formulat critici severe la adresa noii conduceri interimare a Televiziunii Române, argumentând că prezența Sorinei Matei într-un grup intern de WhatsApp unde jurnaliștii discută subiectele zilei constituie o încercare de control asupra redacției.
Parlamentarul susține ferm că persoana care conduce TVR „NU are atribuții editoriale și NU se poate implica în activitatea editorială”.
„Primul gest al noii conduceri a TVR este unul extrem de grav: Sorina Matei a încercat să pătrundă în spațiul intern în care jurnaliștii discută subiectele, prioritățile și deciziile editoriale. Nu era nevoie de prezența sa acolo pentru a transmite o informație. Aceasta putea fi comunicată directoarei Știrilor sau oricărui jurnalist. În realitate, era o tentativă de monitorizare a redacției”, a scris Alexandru Muraru.
Deputatul afirmă că simpla prezență a directorului general într-un asemenea grup ar genera „presiune, teamă și autocenzură”.
„Jurnaliștii știu că sunt supravegheați de persoana care conduce instituția (care NU are atribuții editoriale și NU se poate implica în activitatea editorială!!!) și își pot tempera criticile, mai ales atunci când acestea vizează AUR și PSD – partidele care au susținut numirea Sorinei Matei. Acesta este efectul inhibitor specific unui mecanism de control editorial”, mai afirmă Muraru.
Ce prevede legislația privind atribuțiile conducerii TVR
Legislația nu consfințește regula invocată de deputatul liberal. Articolul 27 lit. a) din Legea nr. 41/1994 prevede că însuși Consiliul de administrație al TVR „aprobă concepția de dezvoltare a societății și normele privitoare la strategia și structura programelor”.
Prin urmare, legea plasează în mod explicit la nivelul conducerii societății competențe care vizează strategia și structura programelor televiziunii publice.
Articolul 28 merge mai departe. Conform lit. a), directorul general „asigură, împreună cu comitetul director, conducerea curentă a societății”. Potrivit lit. b), acesta „dispune, controlează și răspunde de executarea hotărârilor consiliului de administrație”, iar lit. g) îi permite să exercite atribuțiile stabilite prin lege și prin regulamentul de organizare și funcționare și să aprobe „orice alte măsuri privind activitatea societății”.
Și mai explicit este art. 31. Comitetul director al TVR este format inclusiv din directorul general, iar printre atribuțiile sale legale se află elaborarea și propunerea către Consiliul de administrație a „strategiei de program”.
Prin urmare, nu există în Legea 41/1994 principiul invocat de Alexandru Muraru potrivit căruia conducătorul TVR ar fi lipsit de orice atribuție legată de activitatea editorială sau de programe.
Există, în schimb, o distincție importantă între participarea legitimă la conducerea, strategia și organizarea editorială a instituției și intervenția nelegitimă asupra conținutului jurnalistic în scop politic.
Statutul jurnalistului TVR și controlul ierarhic redacțional
Afirmația potrivit căreia conducerea instituției trebuie să fie complet absentă din sfera editorială este dificil de reconciliat și cu propriul Statut al jurnalistului din TVR.
Articolul 25 prevede că jurnalistul televiziunii publice trebuie să respecte „strategia editorială a Societății și a departamentului din care face parte” și, mai mult, „disciplina redacțională și controlul ierarhic redacțional”.
Articolul 22 precizează, la rândul său, că jurnalistul nu trebuie să considere drept cenzură opiniile și recomandările superiorilor săi ierarhici atunci când acestea au caracter profesional și nu afectează libertatea de informare sau libertatea de expresie.
Așadar, sistemul instituit chiar de regulile TVR nu este unul în care fiecare jurnalist sau redacție funcționează independent de orice ierarhie. Există conducere editorială, strategie editorială și control ierarhic redacțional.
Limita apare în momentul în care recomandarea profesională se transformă în presiune nelegitimă. Articolul 6 al Statutului jurnalistului obligă jurnalistul să refuze „orice ingerință și presiune politică, socială sau economică” făcută pentru ascunderea, distorsionarea sau manipularea informației.
Protecția independenței editoriale și limitele ei
Legea 41/1994 conține, într-adevăr, o protecție puternică a independenței editoriale. Articolul 8 alin. (1) stabilește că autonomia și independența editorială a serviciilor publice de radio și televiziune sunt garantate, iar programele trebuie protejate de ingerințele autorităților publice și de influențele partidelor, grupurilor politice, organizațiilor economice sau grupurilor de presiune.
Această normă protejează TVR în special împotriva controlului politic sau exterior asupra programelor sale. Ea nu spune însă că directorul general al TVR nu poate avea niciun contact cu procesul editorial sau nu poate participa la mecanismele interne de conducere și de stabilire a strategiei de programe.
Pentru ca o intervenție să devină problematică juridic ar conta natura sa concretă. De exemplu, dacă directorul ar cere eliminarea unei știri despre un anumit partid, introducerea unui material favorabil unei formațiuni politice, schimbarea tonului unui reportaj sau sancționarea unui jurnalist pentru o poziție editorială legitimă.
Din simplul fapt că directorul general a intrat într-un grup intern al redacției nu rezultă, fără alte elemente, existența unei asemenea ingerințe.
Statutul de interimar al Sorinei Matei
Există totuși o limitare suplimentară în cazul concret al Sorinei Matei. Aceasta nu este președinte-director general cu mandat deplin, ci director general interimar, numit pentru 60 de zile de Birourile permanente reunite ale Parlamentului prin Hotărârea nr. 4 din 8 septembrie 2026, în temeiul art. 46 alin. (8) din Legea 41/1994.
Iar art. 46 alin. (9) conține o normă specială: în această situație, directorul general interimar îndeplinește „acte de administrare curentă a activității societății”.
Prin urmare, Sorina Matei nu poate utiliza dispozițiile generale referitoare la conducerea TVR pentru a opera, în interimat, modificări structurale majore sau pentru a redesena discreționar politica instituției.
Dar nici această limitare nu transformă automat accesul la un grup de lucru intern într-o „ingerință editorială”. Pentru o asemenea concluzie ar trebui demonstrat că a exercitat efectiv o presiune asupra selecției sau tratării jurnalistice a unor subiecte.
Regulamentul european invocat de Muraru
Deputatul PNL invocă și European Media Freedom Act. „Acest comportament contravine principiilor din Statutul jurnalistului, regulilor independenței editoriale și exigențelor europene aplicabile serviciilor publice de media. Regulamentul european privind libertatea mass-mediei cere ca instituțiile publice de presă să fie independente editorial și funcțional și protejate împotriva interferențelor politice”, afirmă Muraru.
Articolul 5 alin. (1) din Regulamentul (UE) 2024/1083 obligă statele membre să asigure independența editorială și funcțională a furnizorilor publici de media și furnizarea imparțială a unei pluralități de informații și opinii. Dar regulamentul nu instituie o separație între conducerea companiei media și activitatea editorială internă.
Dimpotrivă, Regulamentul definește „furnizorul de servicii mass-media” drept entitatea care are responsabilitatea editorială pentru alegerea conținutului și stabilește modul de organizare a acestuia. Tot regulamentul definește „decizia editorială” ca decizie legată de exercitarea responsabilității editoriale și de funcționarea zilnică a furnizorului media.
Protecția europeană privește în special independența furnizorului media față de influența nejustificată a statului și a politicului, nu absența unei structuri manageriale și editoriale în interiorul furnizorului.
Precedentul Adriana Săftoiu
Există și un precedent recent care arată cât de greu poate fi susținută afirmația că șeful TVR „nu se poate implica în activitatea editorială”.
În decembrie 2025, în mandatul Adrianei Săftoiu, TVR a decis să difuzeze documentarul Recorder „Justiție capturată”.
Întrebată de ce televiziunea publică difuzează investigația, Săftoiu a declarat: „Decizia au luat-o colegii de la editorial. Ne-am sfătuit. Credem că merită să fie văzut pe TVR”.
Mihai Voinea, cofondator Recorder, a declarat, la rândul său, că Adriana Săftoiu îl contactase personal pentru obținerea dreptului de difuzare a investigației.
Cu alte cuvinte, șeful de atunci al TVR a participat la discuția privind oportunitatea difuzării unui anumit produs jurnalistic și a făcut personal demersurile pentru ca acesta să intre în grila televiziunii publice.
Acest lucru nu a transformat automat decizia într-o „ingerință editorială”. Diferența fundamentală este între participarea conducerii la o decizie profesională și impunerea politică a conținutului jurnalistic.
Logica acuzației și cererea de verificare parlamentară
În postarea sa, Muraru merge însă mult mai departe și deduce intenția noii conduceri chiar din simpla prezență într-un grup intern. „În realitate, era o tentativă de monitorizare a redacției”, afirmă deputatul.
Ulterior, acesta consideră chiar retragerea Sorinei Matei din grup drept o confirmare a acuzației: „Sorina Matei a ieșit abia după protestul lor și după apariția informației în presă. Retragerea nu șterge tentativa, ci confirmă că fusese depășită o limită fundamentală.”
Din punct de vedere logic, însă, ieșirea din grup nu poate demonstra motivul pentru care persoana intrase inițial. Retragerea poate fi compatibilă cu mai multe explicații, cum ar fi acceptarea obiecțiilor jurnaliștilor, dorința de a evita un conflict, respectarea unei cutume interne sau chiar recunoașterea faptului că prezența nu era oportună.
Pentru a demonstra o ingerință editorială ar fi relevante eventuale mesaje sau dispoziții prin care conducerea ar fi cerut promovarea, eliminarea ori tratarea într-o anumită manieră a unor știri.
În lipsa unor asemenea elemente, calificarea juridică drept „ingerință editorială” nu rezultă din simpla apartenență temporară la un grup intern.
Deputatul liberal cere și intervenția Parlamentului. „Comisiile reunite de Cultură din Camera Deputaților și Senat trebuie să se pregătească de chemarea pro-putinistei Sorina Matei pentru a da explicații, așa cum o comisie de anchetă este necesară!”, afirmă acesta.
Legea 41/1994 oferă într-adevăr comisiilor parlamentare de cultură prerogative importante de control. Articolul 46 permite comisiilor să solicite rapoarte asupra unor probleme specifice, orice informații și documente privind activitatea TVR și chiar să facă verificări proprii. Solicitările pot privi „abateri grave” privind activitatea societății sau încălcări ale deontologiei profesionale.
Prin urmare, audierea sau solicitarea unor explicații este perfect posibilă juridic. Aceasta este însă diferită de concluzia anticipată că ingerința ar fi fost deja demonstrată.
Ce ar constitui cu adevărat o problemă
Legea și normele europene nu îi oferă conducerii TVR libertatea de a transforma televiziunea publică într-un instrument politic. Dimpotrivă, protecțiile legale sunt explicite.
Dacă ar apărea dovezi că Sorina Matei cere jurnaliștilor să protejeze AUR sau PSD, să elimine materiale critice, să favorizeze anumite persoane, să modifice conținutul știrilor din considerente politice sau să sancționeze jurnaliști pentru opțiuni profesionale legitime, discuția despre o ingerință editorială ar avea o bază factuală serioasă.
Dar teza enunțată de Alexandru Muraru, că șeful TVR „NU are atribuții editoriale și NU se poate implica în activitatea editorială”, nu se regăsește în lege.
Dimpotrivă, Legea 41/1994 reglementează explicit atribuțiile conducerii asupra strategiei și structurii programelor, iar Statutul jurnalistului TVR recunoaște existența strategiei editoriale și a controlului ierarhic redacțional.
Independența editorială nu înseamnă absența conducerii editoriale. Înseamnă, în esență, că deciziile jurnalistice nu pot fi deturnate prin presiuni politice, economice sau de altă natură pentru manipularea informației. Pentru a demonstra o asemenea ingerință sunt necesare fapte care să arate o tentativă concretă de influențare a conținutului, nu doar prezența directorului general într-un grup intern al instituției.