În urma unor atacuri devastatoare asupra sectorului energetic, Iranul depune eforturi intense pentru a relua rapid operațiunile petroliere și a atenua efectele economice, într-o perioadă în care securitatea energetică globală este profund afectată.
Eforturile de reconstrucție
Autoritățile iraniene estimează că majoritatea capacităților de rafinare și distribuție pot reveni la un nivel apropiat de cel anterior în următoarele săptămâni. Un oficial superior din sectorul petrolier a declarat că țara se așteaptă să restabilească majoritatea instalațiilor avariate la 70–80% din capacitatea inițială în decurs de una până la două luni.
Mohammad Sadeq Azimifar, adjunctul ministrului Petrolului, a precizat că lucrările de reparații sunt deja în desfășurare. Conform acestuia, o parte a rafinăriei Lavan ar putea să-și reia activitatea în aproximativ zece zile, iar alte unități vor fi repuse treptat în funcțiune.
Contextul conflictului și impactul global
Aceste declarații survin după o serie de lovituri asupra infrastructurii energetice iraniene, în contextul războiului declanșat la sfârșitul lunii februarie, când Statele Unite și Israelul au lansat atacuri aeriene.
Conflictul a escaladat rapid, iar Iranul a răspuns prin atacarea navelor comerciale și blocarea traficului prin Strâmtoarea Ormuz. Această cale navigabilă este un punct de tranzit vital, prin care trece în mod normal 20% din petrolul transportat pe mare la nivel global.
Șocul asupra piețelor energetice
Criza a provocat deja o perturbare majoră. Agenția Internațională pentru Energie a avertizat că războiul generează una dintre cele mai mari perturbări ale aprovizionării cu petrol din istorie, afectând aproximativ 7,5% din oferta globală.
Atacurile și blocajele din regiune au dus la creșteri abrupte ale prețurilor energiei și la perturbarea transportului maritim. Numeroase petroliere stau ancorate în afara Golfului Persic din motive de securitate.
În acest context, autoritățile iraniene încearcă să restabilească rapid funcționarea rafinăriilor pentru a limita impactul economic intern și pentru a stabiliza aprovizionarea cu combustibili, într-un moment de presiune extremă asupra piețelor energetice mondiale.