Agricultura românească se confruntă cu două provocări majore: accesul extrem de dificil la finanțare și absența unor filiere de produse funcționale, a declarat Alina Crețu, directorul executiv al Forumului APPR.
Accesul la finanțare și deciziile radicale ale fermierilor
Situația din sector a fost foarte grea în ultimii ani, din cauza condițiilor climatice extreme și a volatilității pieței. În acest context, accesul la bani este fie foarte greu, fie foarte scump. Se observă astăzi ferme foarte mari care își anunță insolvența sau falimentul.
Fermierii iau decizii radicale privind utilizarea inputurilor. Mulți dintre ei au decis că vor renunța în acest an complet la utilizarea îngrășămintelor. Această situație nu ține în totalitate nici de stat, nici de decizia individuală a fermierului, dar este realitatea. Anumite categorii de fermieri vor avea de suferit, iar impactul se va resimți asupra întregii economii.
Probleme structurale ale filierelor agricole
Un alt aspect problematic este modul de funcționare a agriculturii în România, inclusiv procesarea datelor, analiza fermierilor pe sectoare și distribuirea veniturilor de-a lungul lanțului valorii. Este dificil să ai încredere într-o filieră care nu reunește toți actorii, de la producătorii de inputuri până la procesare și retail.
În prezent, în România există foarte puține filiere de produse care să funcționeze corect, aproape deloc. Există o oarecare activitate în sectorul avicol și lactat, dar extrem de puțină în cel cerealier. Este necesar ca lucrurile să avanseze.
"Noi, cel puțin o jumătate din țară, ducem acest război al cerealelor, care este o realitate."
Impactul războiului și al acordurilor comerciale
Războiul din Ucraina a avut un impact major asupra fermierilor români, presiunea asupra prețurilor cerealelor fiind deosebit de puternică. Impactul asupra prețurilor și asupra modului de funcționare a agriculturii de la începutul conflictului este semnificativ.
Referitor la acordul Mercosur, acesta nu a fost discutat, negociat și analizat suficient la nivel național. Organizațiile de fermieri au transmis poziții timp de aproximativ doi ani, dar nu au existat mese rotunde, discuții ample sau consultări publice cu mediul asociativ.
Fermierii din estul Europei, inclusiv cei din România, nu sunt la fel de pregătiți ca colegii din vest. Aceștia din urmă nu vor fi atât de afectați de acest acord, deși la prima vedere pare altfel. Agricultura din România și din estul Europei seamănă mai mult cu cea din unele părți ale Argentinei sau Braziliei, ceea ce înseamnă că fermierii români se vor lupta pe aceleași piețe europene cu o concurență la care nu pot face față, din cauza costurilor de producție diferite și a avantajelor competitive ale producătorilor sud-americani.
Acordul ar fi trebuit gândit și negociat mai mult, deoarece nu există certitudinea că efectele negative ale unui aflux masiv de produse din America de Sud pot fi oprite rapid.