România deține toate atuurile necesare pentru a deveni un pol european de securitate energetică, însă nu capitalizează această oportunitate, riscând să rămână în irelevanță strategică, conform unei analize a Asociației Energia Inteligentă conduse de Dumitru Chisăliță.
Diagnoza: inerție și timiditate strategică
Potrivit lui Dumitru Chisăliță, România nu este o victimă a circumstanțelor, ci un actor complice la propria marginalizare. El afirmă că țara nu este blocată din exterior și este invitată la masa unde se iau decizii, dar îi lipsește curajul de a se impune. „România este curtată, dar nu este un jucător în UE – este o oportunitate pentru alții”, explică specialistul.
El identifică două boli cronice ale statului român: inerția instituțională și timiditatea strategică. Chisăliță notează că, în timp ce lideri europeni vin în mod constant la București din nevoie de acces, rute și resurse, România nu negociază dur, nu impune condiții și nu își construiește statutul.
„Adevărul este simplu, România nu este ignorată. România nu se impune. Aceasta este diferența dintre o țară relevantă și una convenabilă pentru alții”, afirmă Chisăliță.
O fereastră istorică care se închide
Contextul actual este descris ca fiind extrem de favorabil, mai mult decât în orice alt moment de după 1989. Europa caută energie în mod disperat, războiul a schimbat regulile, iar România stă pe o combinație valoroasă: resurse energetice, poziție strategică și apartenență la structuri occidentale. Însă, în loc să acționeze, țara așteaptă.
„Adevărul brutal este că România nu pierde oportunități. Le lasă să expire”, avertizează analistul. El compară pasivitatea României cu acțiunile altor state: Polonia își consolidează poziția, Grecia devine hub energetic, iar Turcia câștigă influență. În schimb, România se limitează la a „analiza”.
Problema fundamentală, susține Chisăliță, este una de caracter instituțional. Un stat care amână deciziile, negociază timid și evită conflictul nu poate deveni lider regional sau pivot strategic.
Energia ca instrument de putere
Chisăliță redefinește energia nu doar ca o marfă, ci ca un pol de putere. Gazul din Marea Neagră este o resursă de influență, energia nucleară aduce stabilitate strategică, iar poziția geografică este o armă geopolitică – dacă este folosită cu pricepere.
„Alegerea reală este: fie devenim nodul prin care trece energia și influența în Europa, fie rămânem teritoriul prin care trec deciziile altora”, explică el. Nu există o variantă de mijloc sau loc pentru amânare, deoarece momentul de acțiune este acum și trece rapid.
Pilonii unui proiect de țară: România pol de securitate
Asociația Energia Inteligentă propune un proiect strategic coerent, construit pe patru piloni esențiali:
- Autonomia energetică: valorificarea strategică a gazelor din Marea Neagră, extinderea nuclearului, dezvoltarea regenerabilelor și a resurselor minerale.
- Infrastructura regională integrată: interconectări fezabile, capacități de stocare, rețele moderne și poziționarea României ca nod sigur de tranzit pentru Europa Centrală și de Sud-Est.
- Parteneriate strategice consolidate: cooperare aprofundată în UE și NATO, precum și parteneriate bilaterale cu energia ca pilon central de negociere.
- Competitivitate economică: oferirea de energie accesibilă și predictibilă pentru a atrage relocări industriale și a sprijini reindustrializarea Europei.
Perioada 2026-2035 este identificată ca o fereastră strategică critică, în care Marea Neagră se va redefini și UE își va reconfigura politicile. Chisăliță avertizează că semnarea de contracte comerciale pe termen lung, fără o viziune strategică, poate transforma România dintr-un potențial pol energetic într-un simplu furnizor de materie primă.
„Dacă România ratează acest deceniu, resursele vor fi prinse exclusiv în contracte comerciale, iar țara va rămâne un actor periferic. Este, foarte probabil, ultimul moment istoric în care România poate conta în Europa”, a concluzionat Dumitru Chisăliță.