Un raport recent al Curții de Conturi Europene indică faptul că Uniunea Europeană se confruntă cu provocări semnificative în asigurarea materiilor prime necesare pentru atingerea obiectivelor sale climatice și energetice, iar o aprovizionare sigură cu aceste resurse critice nu pare garantată până în 2030.
Măsurile adoptate de UE pentru a diversifica importurile de materii prime critice nu au dat rezultate concrete, producția internă este stagnată, iar sectorul reciclării este într-o fază incipientă, conform comunicatului instituției.
Auditorii evaluează că șansele ca proiectele susținute de UE în acest domeniu să atingă obiectivele propuse la timp sunt reduse. Tranziția către energii regenerabile depinde în mare măsură de echipamente precum baterii, turbine eoliene și panouri solare, care necesită materii prime critice precum litiul, nichelul, cobaltul, cuprul și pământurile rare. Majoritatea acestor materiale sunt importate în prezent dintr-o singură țară terță sau doar din câteva, cum ar fi China, Turcia și Chile.
Ca răspuns la această vulnerabilitate, UE a adoptat în 2024 Regulamentul privind materiile prime critice, care urmărește să asigure aprovizionarea pe termen lung cu 26 de minerale identificate ca fiind esențiale pentru tranziția energetică.
Fără aceste materii prime critice, tranziția energetică, competitivitatea și autonomia strategică a UE sunt periclitate. În prezent, blocul depinde în mod periculos de doar câteva țări din afara granițelor sale pentru aprovizionare. Este esențial ca UE să-și mobilizeze toate resursele pentru a reduce această vulnerabilitate, a declarat Keit Pentus-Rosimannus, membră a Curții de Conturi Europene responsabilă de audit.
Raportul subliniază că aprovizionarea poate fi asigurată prin importuri diversificate, creșterea producției interne și reciclare. Cu toate acestea, Regulamentul stabilește pentru 2030 doar obiective indicative, nu obligatorii, care se aplică doar unui număr mic de materii prime clasificate ca „strategice”, adică cele cu importanță economică majoră și risc ridicat de aprovizionare.
Modalitatea prin care au fost stabilite nivelurile țintă pentru 2030 nu este clară. Auditorii arată că mai este un drum lung până la atingerea acestor obiective și că UE va trebui să depună eforturi considerabile pentru a garanta aprovizionarea cu materii prime strategice până la sfârșitul deceniului.
Regulamentul este un instrument conceput pentru a reduce dependența de un număr mic de țări, dar auditorii nu observă rezultate tangibile ale eforturilor de diversificare a importurilor. De exemplu, UE a semnat 14 parteneriate strategice în ultimii cinci ani, șapte dintre acestea cu țări care au o guvernanță slab evaluată. Importurile din aceste țări partenere au scăzut între 2020 și 2024 pentru aproximativ jumătate din materiile prime acoperite de raport.
Alte acțiuni ale UE sunt blocate. Negocierile cu Statele Unite au fost întrerupte în 2024, iar alte inițiative, precum acordul cu Mercosur (Argentina, Brazilia, Paraguay și Uruguay) – țări bogate în materii prime critice –, nu a fost încă ratificat de toate statele membre.
Unul dintre obiectivele Regulamentului este ca, până în 2030, cel puțin 25% din consumul UE de materii prime strategice să provină din materiale reciclate. Perspectivele nu sunt însă promițătoare: 7 din cele 26 de materiale necesare pentru tranziție au rate de reciclare între 1% și 5%, iar 10 nu sunt reciclate deloc.
Aproape niciunul dintre obiectivele UE privind reciclarea nu este adaptat la nivelul fiecărei materii prime specifice. Prin urmare, aceste obiective nu stimulează suficient reciclarea materialelor mai greu de prelucrat, cum ar fi pământurile rare din motoarele electrice sau paladiul din electronice, și nici utilizarea materialelor reciclate.
Operatorii europeni de reciclare se confruntă cu costuri ridicate de procesare, volume mici de materii prime reciclabile disponibile și bariere tehnologice și de reglementare care le afectează competitivitatea.
Planul UE include și intensificarea extracției interne pentru a acoperi 10% din consumul său. Realitatea este însă că activitățile de explorare sunt insuficiente, iar de la descoperirea unui nou zăcământ până la începerea exploatării pot trece până la 20 de ani, făcând improbabilă realizarea unor progrese concrete până în 2030.
Capacitățile de prelucrare, care ar trebui să acopere 40% din consumul UE până în 2030 conform ambițiilor blocului, se închid. Un motiv principal îl reprezintă costurile ridicate ale energiei, care afectează grav competitivitatea.
Auditorii avertizează că eforturile UE riscă să fie blocate într-un cerc vicios: deficitul de aprovizionare împiedică dezvoltarea proiectelor de prelucrare, ceea ce, la rândul său, descurajează asigurarea aprovizionării.
Materiile prime critice sunt definite ca având importanță economică și fiind expuse unui risc ridicat de aprovizionare. Lista actualizată din Regulament cuprinde 34 de astfel de materii, dintre care 26 sunt necesare pentru tehnologiile cheie din energia regenerabilă, iar 17 sunt considerate strategice. Având în vedere angajamentul UE de a reduce emisiile nete de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55% până în 2030 și de a atinge neutralitatea climatică până în 2050, aceste materii prime joacă un rol esențial în decarbonizarea sistemului energetic.