Industria aeriană traversează o perioadă de instabilitate accentuată, iar airBaltic a solicitat protecție în baza Chapter 11 din legislația americană a falimentului. În paralel, conflictul cu Iranul menține costul combustibilului la niveluri ridicate, alimentând îngrijorările pentru lunile de iarnă.
Contextul actual al crizei
Sectorul se confruntă cu cea mai gravă criză a costurilor de după pandemia de COVID-19. AirBaltic este prima companie aeriană europeană care apelează la protecția legii falimentului în contextul actualului conflict. Companiile aeriene funcționează cu marje reduse și devin deosebit de vulnerabile pe timpul iernii, când rezervările și călătoriile scad, iar operatorii consumă o parte din lichiditățile strânse în sezonul de vară.
„Companiile mai mici, de nişă, sunt cele mai expuse riscului”, a declarat analistul de aviaţie John Strickland.
Presiuni pe costuri și tarife
Preţul combustibilului pentru avioane ar urma să rămână ridicat atât timp cât Strâmtoarea Ormuz rămâne blocată. Costul acestuia s-a dublat de la declanşarea războiului, la sfârşitul lunii februarie, afectând inclusiv marile companii low-cost care depind de tarife reduse pentru atragerea pasagerilor.
Pierderile operaţionale ale Wizz Air s-au adâncit în primul trimestru, iar compania estimează că veniturile pe loc vor continua să scadă în trimestrul actual, după ce a redus tarifele pentru a atrage călători. Numărul pasagerilor a ajuns totuşi la un record de 8,7 milioane în august.
Wizz Air susţine că lichidităţile solide, programul de hedging pentru combustibil şi una dintre cele mai tinere şi eficiente flote din Europa îi permit să continue investiţiile şi expansiunea. James Halstead, managing partner la Aviation Strategy, consideră că operatorul se află într-o poziţie mai bună decât companiile aeriene de stat.
„Cresc puternic, ceea ce înseamnă că sacrifică acum randamentele pentru stabilitatea viitoare. Au un brand şi un model operaţional foarte bune şi beneficiază de sprijin”, a spus Halstead.
Presiuni globale și mișcări strategice
Presiunile nu se limitează la Europa. AirAsia încearcă să atragă capital nou după pierderi repetate şi o restructurare agresivă, deşi susţine că cererea rămâne solidă, iar compania nu vede probleme în privinţa sustenabilităţii afacerii. Operatorul canadian Air Transat încearcă, la rândul său, să-şi stabilizeze activitatea prin reducerea costurilor şi creşterea productivităţii.
Deteriorarea pieţei ar putea determina companiile naţionale mai mici să cedeze rute rivalilor cu resurse financiare mai mari. În august, CEO-ul Wizz Air, Jozsef Varadi, a declarat că operatorul este interesat să preia rute ale companiei româneşti TAROM.
„Pentru compania aeriană naţională a României, falimentul nu este un scenariu aflat pe masă”, a transmis TAROM, adăugând că îşi reînnoieşte flota şi îşi reconstruieşte strategia pentru a răspunde mai bine nevoilor clienţilor.
Consolidare și perspective de redresare
Condiţiile dificile ar putea accelera consolidarea industriei europene, împingând unii operatori mai mici către grupuri precum IAG, proprietarul British Airways, Lufthansa şi Air France-KLM. Norse Atlantic, care continuă să raporteze pierderi trimestriale, a început în iulie un proces pentru o posibilă vânzare sau fuziune, în timp ce compania poloneză de stat LOT este de mai mulţi ani considerată o posibilă ţintă de consolidare.
AirBaltic caută un nou investitor strategic, dar până acum nimeni nu şi-a exprimat public interesul. Lufthansa deţine 10% din compania letonă şi a precizat că nu intenţionează să-şi majoreze participaţia.
Analiştii consideră însă că procedura Chapter 11 i-ar putea oferi airBaltic şansa de a se restructura şi de a supravieţui.
„Le oferă un cadru de protecţie pentru a-şi pune afacerile în ordine”, a declarat Strickland, indicând restructurarea companiei scandinave SAS drept exemplu de redresare reuşită.