Piața globală de petrol se confruntă cu cea mai gravă perturbare a aprovizionării din istoria modernă, după ce peste 500 de milioane de barili de petrol brut şi condensat au fost scoase din circuitul comercial. Acest deficit masiv declanşează pierderi financiare uriase şi ameninţă cu o recuperare prelungită a infrastructurii din regiunea Golfului.
Dimensiunea deficitului și comparații
Volumul de petrol care lipsește este atât de mare încât poate fi înţeles prin mai multe comparaţii. El este echivalent cu oprirea totală a transportului rutier la nivel mondial timp de 11 zile sau cu lipsa petrolului pentru întreaga economie globală timp de aproximativ cinci zile. Cantitatea reprezintă aproape o lună de consum pentru Statele Unite sau mai mult de o lună pentru întreaga Europă. Aceeași cantitate ar putea acoperi şase ani de consum de combustibil al armatei americane sau ar putea alimenta industria mondială de transport maritim timp de aproximativ patru luni.
Impactul imediat asupra producției și exporturilor
Perturbaţiile majore ale pieţei energetice sunt deja vizibile. Statele arabe din Golful Persic au înregistrat în martie o pierdere de aproximativ 8 milioane de barili pe zi din producţia de petrol, un volum apropiat de producţia combinată a gigantilor ExxonMobil şi Chevron. Exporturile de combustibil pentru aviaţie din Arabia Saudită, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Bahrain şi Oman s-au prăbuşit, scăzând de la 19,6 milioane de barili în februarie la doar 4,1 milioane pentru lunile martie şi aprilie combinate.
Consecințe financiare și perspective de recuperare
La un preţ mediu de aproximativ 100 de dolari pe baril, volumele lipsă se traduc în venituri pierdute de circa 50 de miliarde de dolari. Această sumă este comparabilă cu aproximativ 1% din produsul intern brut anual al Germaniei sau cu întregul PIB al unor ţări precum Letonia sau Estonia. Recuperarea producţiei se anunţă însă lentă. Stocurile globale de petrol brut depozitate pe uscat au scăzut cu aproximativ 45 de milioane de barili doar în aprilie, iar întreruperile de producţie au ajuns la aproximativ 12 mii de barili pe zi.
Câmpurile petroliere cu ţiţei greu din Kuweit şi Irak ar putea necesita între patru şi cinci luni pentru a reveni la niveluri normale. Deteriorarea unor capacităţi de rafinare şi a complexului de gaze naturale lichefiate Ras Laffan din Qatar ar putea prelungi refacerea completă a infrastructurii energetice din regiune pe o perioadă de ani, menţinând o presiune substanţială asupra economiei mondiale.