Războiul din Iran, fără un sfârșit iminent, a declanșat pe piețele financiare o mișcare pronunțată de evitare a riscului. Dolarul american se impune ca principal activ de refugiu, în timp ce euro înregistrează deprecieri sub presiunea prețurilor energetice în creștere.
Dolarul, beneficiarul principal al incertitudinii
Factorul decisiv de presiune asupra piețelor este blocada Strâmtorii Ormuz, o rută vitală pentru transportul global de petrol. O situație prelungită va avea consecințe extinse, de la presiuni inflaționiste și încetinire economică până la riscul de recesiune pentru unele economii. Dinamica valutară este modelată de aversiunea la risc și de expunerea țărilor la șocuri energetice. Dolarul american atrage fluxuri masive de capital în perioade de instabilitate geopolitică. Poziția Statelor Unite ca exportator net de energie oferă un avantaj suplimentar, susținând creșterea economică și reducând expunerea la inflația importată.
Monedele ancorate sau gestionate strâns în raport cu dolarul, în special cele din Orientul Mijlociu, beneficiază indirect. Acestea au fost protejate de volatilitate datorită rezervelor solide ale statelor din Golf și creșterii veniturilor din energie. Yuanul chinezesc se încadrează în aceeași categorie, fiind gestionat pentru a rămâne aliniat cu dolarul, iar China pare izolată de efectele directe ale conflictului datorită stocurilor sale de petrol și surselor diversificate de aprovizionare.
Monedele tradiționale de refugiu, francul elvețian și yenul japonez, tind să se aprecieze în astfel de perioade, însă performanța lor rămâne mai modestă comparativ cu cea a dolarului.
Câștigătorii și învinșii ai șocului energetic
Un alt grup de beneficiari îl reprezintă economiile exportatoare de petrol și gaze. Blocada Strâmtorii Ormuz creează oportunități pentru furnizorii din afara Golfului, care pot crește volumele exportate și beneficia de prețuri mai ridicate. Aceasta îmbunătățește balanțele comerciale, crește veniturile bugetare și consolidează pozițiile externe. Valute precum dolarul canadian, coroana norvegiană sau dolarul australian sunt direct avantajate, alături de alte valute emergente dependente de energie. Lira sterlină ocupă o poziție intermediară, deoarece, deși Marea Britanie este importator net de energie, dependența sa de Orientul Mijlociu este mai redusă decât cea a zonei euro, iar economia sa bazată pe servicii oferă o oarecare protecție.
În schimb, principalele monede europene, în special euro, se află sub presiune semnificativă. Zona euro este puternic dependentă de importurile de energie și este deosebit de expusă la creșterile bruște ale prețurilor, mai ales după diversificarea lanțurilor de aprovizionare post-Rusia. Acest aspect este agravat de stocurile scăzute de gaze ale majorității statelor europene la începutul lunii martie: aproximativ 30% la nivelul Uniunii Europene, circa 20% în Germania și sub 10% în Țările de Jos. Rolul Qatarului, care asigură circa 15% din importurile europene de LNG, devine esențial, iar oprirea livrărilor sale amplifică presiunea pe piață. Exportatorii americani de LNG sunt în poziția de a beneficia semnificativ, deoarece Europa și Asia concurează pentru aceleași resurse.
Efecte de contagiune și perspective
Slăbirea euro are efecte de contagiune asupra monedelor din Europa Centrală și de Est, care înregistrează pierderi și mai mari în astfel de contexte. Forintul maghiar s-a dovedit deosebit de vulnerabil, având una dintre cele mai ridicate ponderi ale importurilor nete de energie în PIB și fiind expus la corecții după o evoluție puternică anterioară.
În general, monedele țărilor importatoare nete de energie sunt dezavantajate. Costurile mai mari ale importurilor acționează ca o taxă suplimentară, afectând balanțele comerciale, crescând inflația și înrăutățind perspectivele de creștere. Privind în perspectivă, dacă conflictul persistă, dolarul american va continua să domine, iar diferențele structurale legate de energie vor determina câștigătorii și perdanții. Dimpotrivă, o rezolvare rapidă a conflictului ar putea duce la o inversare relativ rapidă a fluxurilor către activele de refugiu și la o depreciere a dolarului către nivelurile anterioare izbucnirii războiului.
Ebury este o firmă globală de servicii financiare care sprijină companiile să comercializeze și să se dezvolte la nivel internațional. Compania are peste 1.800 de angajați și deservește mai mult de 21.000 de clienți printr-o rețea de 45 de birouri, activă în peste 30 de piețe. În anul fiscal 2025, Ebury și-a crescut veniturile globale la peste 286 de milioane de lire sterline.