Creșterea fiscalității, deși aduce venituri bugetare pe termen scurt, poate genera un „câștig toxic” prin reducerea cererii și a activității economice, așa cum a fost recunoscut recent în dezbaterile publice.
Logica economică a unui câștig toxic
Declarația Ministrului Energiei, Bogdan Ivan, conform căreia încasările suplimentare din accize pot fi dăunătoare pe fondul scăderii consumului, deschide o discuție mai largă. Această logică se aplică și altor sectoare puternic taxate, precum industria băuturilor răcoritoare. Majorările fiscale pot afecta dinamica economică pe termen mediu și lung, diminuând nu doar încasările din accize, ci și cele din TVA și alte impozite de-a lungul lanțului de valoare.
Impactul concret asupra unei industrii-cheie
În industria băuturilor răcoritoare, introducerea accizei pe zahăr și majorările TVA au avut efecte măsurabile:
- Prețurile au crescut cu 32,5% în perioada 2023–2024 și cu până la 59,1% între 2018 și 2024, conform unui studiu al Academiei de Studii Economice.
- Consumul intern a scăzut, în special în rândul gospodăriilor cu venituri mici.
- Volumul vânzărilor de băuturi răcoritoare nealcoolice a scăzut cu peste 9,5% în intervalul 2023–2025.
Creșterea valorică a pieței este astfel susținută mai mult de majorările de preț decât de o cerere mai mare. Sectorul rămâne un contributor important, generând anual 3,74 miliarde lei valoare adăugată brută și aproximativ 1 miliard lei în taxe directe, susținând direct circa 10.000 de locuri de muncă.
Reacții și căi alternative
Reprezentanții industriei susțin necesitatea unui echilibru între obiectivele de sănătate publică și menținerea competitivității. Nicholas Hodac, Director General al UNESDA, a afirmat:
„Industria băuturilor răcoritoare nu are nevoie de taxare pentru a reduce zahărul”, subliniind că reformularea produselor și inovația sunt căile principale. Industria a redus deja conținutul caloric cu 25% între 2000 și 2024.
În paralel, Dan Manolescu, Președintele Camerei Consultanților Fiscali, a avertizat cu privire la efectele negative ale taxării excesive asupra inflației și consumului. Răspunsul la această dilemă depinde de capacitatea decidenților de a calibra fiscalitatea astfel încât să nu descurajeze activitatea economică fundamentală pentru buget.