Atacurile militare ale Iranului asupra infrastructurii energetice din Qatar au scos din funcțiune 17% din capacitatea țării de export de gaze naturale lichefiate. Conform estimărilor oficiale, reluarea completă a producției ar putea dura între trei și cinci ani, cu pierderi financiare substanțiale.
Daunele și impactul imediat
Două dintre cele paisprezece instalații de lichefiere și una dintre cele două unități de conversie gaze-lichide au fost avariate. Aceste avarii vor duce la o reducere anuală a producției de 12,8 milioane de tone de GNL. Pierderile financiare sunt estimate la aproximativ 20 de miliarde de dolari pe an, punând în pericol livrările către Europa și Asia.
Compania națională QatarEnergy va invoca clauza de forță majoră pentru contractele pe termen lung. Această măsură va afecta angajamentele față de parteneri precum Italia, Belgia, Coreea de Sud și China.
Consecințe pe termen lung și pentru alte industrii
Impactul conflictului se extinde dincolo de gazele naturale lichefiate. Se preconizează scăderi semnificative și în alte domenii:
- Exporturile de condensat vor scădea cu 24%.
- Exporturile de gaz petrolier lichefiat se vor reduce cu 13%.
- Producția de heliu va înregistra o scădere de 14%, afectând industrii dependente, cum ar fi cea a semiconductorilor din Coreea de Sud.
- Producția de naftă și sulf va scădea cu aproximativ 6%.
Proiectul major de extindere North Field ar putea fi, de asemenea, întârziat cu peste un an.
Reacții și implicații regionale
Directorul executiv al QatarEnergy, Saad al-Kaabi, a precizat că reluarea producției depinde de încetarea ostilităților și că în prezent nu se desfășoară lucrări de reparații. El a făcut următoarea declarație:
Amploarea distrugerilor a împins regiunea înapoi cu 10 până la 20 de ani din punct de vedere al infrastructurii energetice. Facilitățile de petrol și gaze nu ar trebui să fie ținte în conflictele militare.
Atacurile au loc într-un context de escaladare regională, ca răspuns la loviturile anterioare ale Israelului împotriva infrastructurii de gaze a Iranului. Companiile internaționale sunt și ele afectate: ExxonMobil deține participații semnificative în instalațiile avariate, iar Shell este implicată în unitatea de conversie gaze-lichide, care ar putea necesita până la un an pentru reparații.