Cetățenii sunt obligați să reducă cheltuielile, să achite taxe și impozite în creștere și să tolereze măsuri de austeritate invocând „responsabilitatea bugetară”. În paralel, statul continuă să direcționeze banii contribuabililor către proiecte inutile, supradimensionate sau complet desconectate de realitățile din teren.
Un sistem de risipă bine înrădăcinat
Aceasta nu mai reprezintă doar incompetență. Este un mecanism de risipă a banului public care funcționează de ani buni și care îi favorizează pe cei conectați la putere.
Exemple care sfidează logica
Există situații care contrazic orice rațiune. Peste 17 miliarde de lei au fost alocați pentru stadioane, inclusiv pentru echipe care nu mai activează în prima ligă, nu au drept de promovare, nu dețin licență UEFA sau chiar au dispărut. Sunt comune aproape pustii unde se ridică școli de milioane de lei fără să existe copii care să le utilizeze. Într-un astfel de caz, relatat recent, o școală finanțată prin PNRR costă aproximativ 4 milioane de lei într-o comună în care nu există niciun elev.
De asemenea, există situații în care administrații locale cu câteva sute de locuitori ajung să gestioneze milioane de lei, în timp ce întreaga Românie este somată să facă economii.
Dar pentru Guvernul Bolojan austeritatea se aplică românului care muncește, nu și sistemului politic care consumă banul public.
Protestele fermierilor și întrebările legitime
Astăzi fermierii ies în stradă și foarte bine fac! Sunt oameni care muncesc, produc și susțin economia reală. Ei au tot dreptul să ceară respect și să protesteze atunci când statul îi împinge la limită.
Dar eu cred că trebuie să ne întrebăm cu toții ceva mult mai important: de ce nu ieșim în stradă și pentru miliardele de lei cheltuite prost de statul român?
De ce nu protestăm pentru proiectele inutile? Pentru achizițiile făcute fără o prioritizare reală? Pentru banii aruncați în infrastructură fără utilizatori? Pentru arme și echipamente militare cumpărate în timp ce românilor li se spune că „nu sunt bani”? Pentru miliardele cheltuite în contextul războiului din Ucraina, în timp ce românii sunt puși să suporte nota de plată?
Și, mai ales, de ce acceptăm ca aceeași clasă politică să ne spună că trebuie să plătim mai mult, în timp ce ea continuă să împartă discreționar banii publici?
Ce trebuie schimbat
Nu românul care muncește trebuie pedepsit pentru gaura din buget. Trebuie oprită risipa. Trebuie tăiate privilegiile. Trebuie verificate investițiile. Trebuie urmărit fiecare leu din taxele românilor.
Pentru că atunci când construiești infrastructură fără oameni care să o folosească, când finanțezi proiecte fără utilitate reală și când banii publici ajung constant în aceleași rețele de interese politice, este legitim să te întrebi dacă obiectivul real mai este interesul public sau „parandărătul”.
Românii nu sunt proști. Văd ce se întâmplă.
Văd că pentru ei sunt taxe mai mari, prețuri mai mari și austeritate, iar pentru sistem există în continuare bani pentru proiecte inutile, sinecuri și contracte.
Cât mai suportați, măi fraților?!
România nu are nevoie de mai multă austeritate pentru cetățean. România are nevoie de mai puțină risipă, mai puțin clientelism și mai mult respect pentru banii celor care muncesc.
Iar banii românilor trebuie să fie cheltuiți pentru România și pentru români, nu pentru alimentarea sistemului politic.