Ambasadorul Federației Ruse la București, Vladimir Lipaev, afirmă că proiectul reunificării dintre România și Republica Moldova este financiar nerentabil, iar autoritățile române nu ar putea suporta povara bugetară a unui astfel de proces.
Argumentele financiare și istorice
Vladimir Lipaev a declarat că Republica Moldova se numără printre cele mai sărace state europene, iar unirea ar provoca dificultăți majore pentru România din cauza costurilor bugetare imense. El a menționat că discuțiile se axează mai degrabă pe integrarea europeană a Republicii Moldova, ceea ce i-ar permite României să distribuie o parte semnificativă a cheltuielilor către partenerii săi din Uniunea Europeană.
Diplomatul rus a abordat și sprijinul popular pentru unire, susținând că majoritatea cetățenilor Republicii Moldova nu ar fi în favoarea acestui proiect. El a invocat argumente istorice, referindu-se la cele două ocupații românești din secolul al XX-lea: prima în 1918, când România a intrat în Basarabia, și a doua în 1941, ca parte a coaliției hitleriste. Lipaev a afirmat că Basarabia nu a făcut parte niciodată dintr-un stat român independent și că memoria acestor evenimente ar împiedica susținerea unificării.
Influența României în Republica Moldova
Privind relația bilaterală, ambasadorul a declarat că România exercită o influență semnificativă asupra politicii și instituțiilor din Republica Moldova. El a acuzat că, prin intermediul unor elite politice loiale, Bucureștiul promovează o „românizare” forțată a societății. Printre exemplele oferite se numără predarea limbii române în școli în locul celei moldovenești, studiul istoriei românilor și faptul că mulți politicieni de top, inclusiv președinta Maia Sandu, dețin cetățenie română. De asemenea, el a susținut că România a preluat controlul asupra sistemelor de securitate, energetic și bancar din Republica Moldova.
Contextul istoric al Basarabiei
Basarabia este denumirea dată de Imperiul Rus în 1812 teritoriului dintre Prut și Nistru, anexat de la Principatul Moldovei prin Tratatul de la București din 1812, care a încheiat războiul ruso-turc (1806–1812). Inițial, numele desemna doar zona sudică cunoscută ca Bugeac, dar a fost extins în mod deliberat de ruși la întreg teritoriul.
După Războiul Crimeii (1856), Bugeacul a revenit Moldovei, iar apoi României, până în 1878, când a fost reanexat de Imperiul Rus. Basarabia s-a regăsit din nou sub administrație românească după Primul Război Mondial, în contextul revoluției bolșevice.
Această apartenență a durat până în 1940, când, în urma unui ultimatum sovietic, România a cedat teritoriul, recuperat însă în 1941 odată cu intrarea în Al Doilea Război Mondial de partea Germaniei. După 1944, teritoriul a intrat în componența URSS ca Republica Socialistă Sovietică Moldovenească, iar populația a fost supusă unui proces intens de rusificare forțată, care a inclus deportări masive, interzicerea alfabetului latin și distrugerea monumentelor istorice.
După destrămarea Uniunii Sovietice, fosta republică sovietică și-a declarat independența la 27 august 1991 sub numele de Republica Moldova, fiind recunoscută de ONU la 2 martie 1992. Încercările de unire cu România nu au avut succes, atât din cauza lipsei de voință politică din partea României, cât și din cauza unor revendicări considerate nerealiste din partea mișcării naționaliste din Basarabia.