UE amână cu doi ani regulile privind metanul, sub presiunea SUA și a pieței energetice

ue amana cu doi ani regulile privind metanul sub presiunea sua si a pietei energetice
Sursă foto: European Commision

Consiliul Uniunii Europene și Parlamentul European au convenit, după negocieri intense la Bruxelles, amânarea cu doi ani a unor prevederi esențiale din regulamentul privind emisiile de metan. Decizia reflectă presiunile geopolitice și fragilitatea securității energetice europene, fiind percepută de analiști ca o retragere în fața temerilor legate de noi penurii de aprovizionare și de creșterea prețurilor la energie.

Ce prevede acordul

Acordul provizoriu amână obligațiile stricte de monitorizare, raportare și verificare (MRV) pentru importurile de combustibili fosili – gaze naturale, țiței și cărbune –, precum și limitele intensității emisiilor de metan. Deși oficialitățile asigură că Europa rămâne angajată în atingerea obiectivelor climatice, modificările schimbă fundamental calendarul de implementare pentru piață:

  • Obligații de monitorizare, raportare și verificare (MRV): pentru importatorii de gaze naturale, țiței și cărbune, data de aplicare se amână de la 1 ianuarie 2027 până la 1 ianuarie 2029.
  • Raportarea intensității metanului: obligația de raportare pentru importatori și producătorii din UE se amână de la 5 august 2028 la 5 august 2030, oferind companiilor doi ani suplimentari pentru sisteme de colectare, măsurare și certificare a emisiilor pe lanțul de aprovizionare. Aceeași perioadă se acordă și țărilor terțe furnizoare.
  • Clauză de revizuire și sancțiuni: Comisia Europeană va evalua implementarea regulamentului până la 1 ianuarie 2028 și ulterior la fiecare cinci ani, examinând existența unor verificatori independenți suficienți și implicațiile pentru securitatea aprovizionării. Se clarifică explicit că prelungirea nu eludează și nu relaxează sancțiunile UE împotriva țărilor terțe.

Amânarea nu este doar o modificare de calendar, ci este însoțită de un mecanism de evaluare care lasă deschisă posibilitatea unor intervenții ulterioare dacă apar probleme de implementare sau riscuri pentru aprovizionarea cu energie.

Presiunile pieței și factorul SUA

În spatele limbajului diplomatic se află o realitate geopolitică și comercială dură. UE s-a confruntat cu presiuni puternice din partea industriei energetice europene și a celui mai important furnizor de gaze naturale lichefiate (GNL) al continentului: Statele Unite. Oficialii americani și exportatorii de GNL au avertizat că cerințele europene de trasabilitate și verificare la nivelul instalațiilor de producție sunt practic inaplicabile, în special pentru încărcăturile provenite din rețelele fragmentate din SUA. Amenințarea era clară: dacă UE ar fi insistat să implementeze regulile din 2027, încărcăturile de GNL americane ar fi fost redirecționate către alte piețe, cum ar fi Asia.

Asociațiile europene de petrol și gaze (Eurogas și IOGP Europe) au tras un semnal de alarmă: conform estimărilor din industrie, până la 43% din importurile de gaze ale UE și aproape 90% din importurile de țiței erau expuse riscului de neconformitate până în ianuarie 2027. Situația a fost agravată de reluarea crizei din Orientul Mijlociu și de perturbările rutelor maritime de transport energetic (criza Strâmtorii Ormuz), care au adus rezervele europene de gaze la minimele ultimilor 15 ani și au reaprins temerile privind o nouă criză energetică.

Dezacordurile interne și contextul compromisului

Calea către acord a scos la iveală fisuri profunde între instituțiile europene, reflectând conflictul dintre agenda verde și competitivitatea industrială:

  • Propunerea inițială a Comisiei (1 an): la 14 octombrie 2026, Comisia Europeană a prezentat o propunere de amânare cu un an (până în 2028), sprijinită imediat de liderii UE la Summitul din 15-16 octombrie. Consiliul de Miniștri a adoptat aceeași linie la începutul lunii noiembrie, urmărind să limiteze retragerea la minimum.
  • „Rebeliunea” Parlamentului European (3 ani): în Parlament a prevalat o linie mai agresivă de dereglementare. La 22 octombrie 2026, plenul a votat pentru o amânare de trei ani (până în 2030/2031) și o relaxare a cerințelor tehnice de măsurare. Raportorul Comisiei pentru industrie, Boris Budka, a susținut că este „o chestiune de securitate energetică și stabilitate economică pentru cetățeni”.
  • Furia grupurilor de mediu: organizațiile climatice precum Grupul de lucru pentru aer curat și Rețeaua de acțiune climatică (CAN) Europa au denunțat retragerea, susținând că amânarea subminează credibilitatea politicii climatice europene și irosește o oportunitate uriașă: captarea scurgerilor de metan de la principalii furnizori ai UE ar putea elibera peste 40 de miliarde de metri cubi (bcm) de gaze naturale – mai mult de jumătate din GNL-ul american importat de Uniune în 2025.

În trilogurile care au urmat, părțile au căutat o soluție care să nu deraieze complet regulamentul, ci să liniștească piețele. Amânarea de doi ani – în loc de un an, cât dorea Consiliul, și de trei ani, cât solicita Parlamentul – a reprezentat calea de mijloc firească. Consiliul a acceptat timpul suplimentar de adaptare pentru furnizorii terți și mecanismele de certificare, în schimbul unei clauze de revizuire strictă din partea Comisiei în 2028 și al evitării reducerilor permanente privind conținutul regulilor de măsurare.

Ce urmează

Acordul este promovat prin proceduri de urgență. La Strasbourg, comisiile pentru mediu (ENVI) și industrie (ITRE) ale Parlamentului European urmează să îl ratifice, apoi va urma aprobarea finală a Plenului și a Consiliului, astfel încât amendamentul să fie în Jurnalul Oficial al UE și să intre în vigoare înainte de sfârșitul anului – înainte de termenul crucial de 1 ianuarie 2027.