Facturile la energie au devenit o povară constantă pentru milioane de familii din Europa, iar România se numără printre statele cu cea mai ridicată presiune. Asociația Energia Inteligentă (AEI) estimează că între 30% și 40% dintre gospodăriile din România, Bulgaria și Grecia cheltuiesc peste o zecime din venituri pe energie, un prag folosit pentru a măsura vulnerabilitatea energetică.
O problemă care depășește statisticile oficiale
La nivelul Uniunii Europene, proporția estimată a gospodăriilor care depășesc pragul de 10% din venit pentru energie este de 17-22%. Președintele AEI, Dumitru Chisăliță, avertizează că fenomenul este mult mai extins decât sugerează statisticile privind persoanele care nu își pot încălzi locuința. Multe familii reușesc să plătească facturile, dar sunt nevoite să reducă drastic alte cheltuieli esențiale.
Într-o analiză intitulată „Europa arde veniturile pe facturile de energie”, Dumitru Chisăliță descrie o formă de sărăcie care nu implică neapărat absența totală a veniturilor sau incapacitatea de a achita utilitățile, ci consumul unei părți disproporționate din bugetul gospodăriei pentru costurile energetice.
„Există o formă de sărăcie care nu se vede imediat în statistici, dar se simte în fiecare factură plătită. Nu este neapărat sărăcie extremă, nu este lipsă totală de venit. Este momentul în care cheltuielile cu energia depășesc 10% din venitul unei gospodării. Din acel prag, energia nu mai este un serviciu – devine o povară structurală”, explică președintele AEI.
Estimările AEI nu reprezintă o statistică oficială armonizată a Eurostat, ci o evaluare realizată prin raportare la pragul de 10% din venit. Acest indicator este important deoarece surprinde și situația familiilor care reușesc să plătească facturile, dar cu prețul reducerii altor cheltuieli.
Conform estimărilor AEI, între 30% și 40% dintre gospodăriile din România, Bulgaria și Grecia ar cheltui mai mult de o zecime din veniturile proprii pentru energie. În cazul familiilor cu venituri reduse, ponderea poate urca la 15-20%, pe fondul unui cumul de probleme: salarii și pensii insuficiente, locuințe vechi, izolație deficitară și sisteme de încălzire cu randament scăzut.
„În Europa, dacă folosim acest indicator simplu – peste 10% din venit merge pentru electricitate, gaz, energie termică și combustibili – realitatea este mai dură decât arată cifrele oficiale privind «incapacitatea de a încălzi locuința»”, explică Dumitru Chisăliță.
O Europă fragmentată din perspectiva vulnerabilității energetice
Analiza descrie o Europă puternic fragmentată din punctul de vedere al vulnerabilității energetice. În Spania și Portugalia, aproximativ 20-25% dintre gospodării ar depăși pragul de 10%, potrivit estimărilor AEI. În schimb, în state precum Finlanda, Danemarca sau Luxemburg, proporția estimată coboară la 5-10%.
Diferența nu este explicată exclusiv de tarifele la energie. Veniturile disponibile, performanța energetică a locuințelor și mecanismele de protecție socială influențează capacitatea unei familii de a suporta facturile.
„Aceasta nu mai este doar o diferență economică. Este o fractură structurală în interiorul Uniunii”, avertizează președintele AEI.
Datele oficiale oferă un context important pentru avertismentul lansat de Asociația Energia Inteligentă. Potrivit publicației Eurostat Key figures on European living conditions – 2026 edition, în anul 2025, 8,8% din populația Uniunii Europene nu și-a permis să își mențină locuința încălzită corespunzător, față de 9,2% în 2024.
Situația diferă însă semnificativ între statele membre. Grecia a înregistrat în 2025 cea mai ridicată pondere, de 18,1%, în timp ce Finlanda s-a situat la 2,6%. România a consemnat cea mai mare deteriorare anuală din UE la acest indicator: o creștere de 1,1 puncte procentuale între 2024 și 2025.
Aceste cifre nu contrazic automat estimările AEI, deoarece măsoară fenomene diferite. Eurostat urmărește incapacitatea declarată de a menține locuința suficient de caldă, în timp ce analiza lui Chisăliță urmărește proporția din venit consumată de cheltuielile energetice.
O familie poate avea locuința încălzită și facturile achitate la zi, dar numai după ce renunță la alte nevoi. Aceasta este una dintre principalele concluzii ale analizei AEI: sărăcia energetică nu îi afectează exclusiv pe cei care nu mai au bani să își plătească utilitățile. Ea poate afecta și gospodăriile cu venituri regulate, pentru care costurile energetice consumă o parte tot mai mare din bugetul lunar.
„Pragul de 10% din venit este mai incomod, pentru că arată altceva: familii care încă plătesc facturi, dar sacrifică alte cheltuieli – hrană, sănătate, educație. Este sărăcia invizibilă a clasei medii inferioare”, susține Dumitru Chisăliță.
Președintele AEI atrage atenția că o gospodărie poate continua să beneficieze de căldură și electricitate, dar să renunțe la economii, vacanțe sau alte cheltuieli necesare stabilității financiare. În acest fel, vulnerabilitatea energetică se poate transforma într-o problemă economică pe termen lung, chiar și în cazul persoanelor care nu se încadrează în definițiile tradiționale ale sărăciei.
Lecțiile crizei energetice și riscurile viitoare
Dumitru Chisăliță amintește că perioada 2022-2023 a reprezentat un test major pentru gospodăriile europene, după creșterile puternice ale prețurilor la energie. Schemele de plafonare și ajutoarele acordate de guverne au limitat impactul imediat asupra populației, însă, în opinia specialistului, nu au eliminat cauzele vulnerabilității.
„Fără schemele de plafonare și sprijin public, cifrele ar fi fost semnificativ mai mari. Dar subvențiile nu sunt o soluție structurală. Ele cumpără timp”, explică președintele AEI.
Datele Comisiei Europene confirmă că problema încălzirii locuințelor s-a accentuat în timpul crizei: ponderea europenilor care nu își permiteau o temperatură adecvată a ajuns la 10,6% în 2023, comparativ cu 6,9% în 2021. Indicatorul a coborât ulterior la 9,2% în 2024 și 8,8% în 2025.
În analiza AEI, soluțiile durabile trebuie să depășească intervențiile temporare asupra prețurilor și să includă investiții în renovarea clădirilor, eficiență energetică și sprijin social direcționat către gospodăriile vulnerabile. Problema este deosebit de importantă în Europa Centrală și de Est, unde numeroase locuințe construite înainte de 1990 au pierderi termice ridicate, iar costurile încălzirii pot reprezenta o presiune disproporționată asupra veniturilor.
Președintele Asociației Energia Inteligentă avertizează că presiunea facturilor și costul general al vieții pot avea consecințe care depășesc bugetul fiecărei familii. În scenariul prezentat de Chisăliță, rata populației aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială ar putea urca spre 23-25% în următorii ani, pe fondul inflației, volatilității energetice și problemelor de productivitate. Este o proiecție a autorului analizei, nu o prognoză oficială Eurostat.
Ca reper, în 2024, aproximativ 93,3 milioane de persoane din Uniunea Europeană, reprezentând 21% din populație, se aflau în risc de sărăcie sau excluziune socială. România înregistra atunci 27,9%, fiind depășită de Bulgaria, cu 30,3%.
Chisăliță consideră că o agravare a dificultăților economice ar putea amplifica tensiunile sociale și fragmentarea politică, inclusiv prin creșterea nemulțumirilor față de instituțiile europene și politicile economice.
„Pragul de 10% din venit pentru energie este un barometru al echității economice în Europa. El arată o Uniune în care accesul la confortul termic și stabilitatea financiară depinde încă puternic de geografie”, concluzionează președintele AEI.
În opinia acestuia, miza pentru autorități nu mai este doar menținerea facturilor la un nivel suportabil pe termen scurt, ci reducerea consumului prin renovarea locuințelor și protejarea gospodăriilor pentru care energia a devenit o cheltuială disproporționată.