După depunerea jurământului ca membru al Curții Europene de Conturi, Lucian Romașcanu a evidențiat că România a instituit un cadru antifraudă cuprinzător pentru fondurile PNRR, dar încă există deficiențe în evaluarea riscurilor și analiza datelor.
Cadrul antifraudă și rolul organismului de coordonare
România a dezvoltat un cadru antifraudă relativ extins pentru Mecanismul de Redresare și Reziliență, cu măsuri de detectare aliniate practicilor pentru fondurile structurale ale UE. Cu toate acestea, mai multe elemente-cheie au fost introduse cu întârziere, iar deficiențe persistă în privința calendarului evaluărilor riscurilor, a utilizării sistematică a analizei datelor și a monitorizării informațiilor încărcate în platforma Arachne.
Organismul de coordonare (CIC PNRR) joacă un rol activ în conceperea și implementarea acestui cadru. Acesta stabilește cerințe și oferă orientări organismelor de punere în aplicare, inclusiv pentru raportarea suspiciunilor de fraudă, autoevaluările riscului și utilizarea instrumentelor de detectare. De asemenea, a elaborat liste de verificare pentru monitorizarea respectării cerințelor antifraudă.
Aceste îmbunătățiri ilustrează impactul pozitiv al auditurilor Comisiei asupra sistemului din România.
În urma auditurilor Comisiei Europene, atât organismul de coordonare cât și cele de implementare au actualizat o serie de proceduri, cum ar fi modelele de evaluare a riscului, canalele de avertizare în interes public, codurile de etică și politica antifraudă.
Selecția României pentru audit și constatările principale
România a fost selectată pentru acest audit pe baza mai multor indicatori de risc:
- Numărul de cazuri gestionate de Parchetul European (EPPO) legate de Facilitatea pentru Redresare și Reziliență.
- Constatările critice și foarte importante din auditurile anterioare de protejare a intereselor financiare ale UE.
- Nivelul alocărilor financiare din MRR și volumul plăților efectuate până în iulie 2024.
Auditul a evaluat sistemele antifraudă ale organismului de coordonare, ale organismului de audit și ale a două organisme de punere în aplicare selectate pe baza riscurilor.
România a instituit un cadru structurat, cu o implicare puternică a organismului de coordonare și practici de audit aliniate. Auditurile Comisiei au fost un factor-cheie al îmbunătățirilor, dar introducerea lor a fost uneori tardivă. Organismele de implementare utilizează modelul Comisiei privind riscul de fraudă.
Practici de control și raportare
Organismele de punere în aplicare din România aplică o abordare similară celei pentru fondurile structurale ale UE, combinând controale administrative periodice cu cele bazate pe riscuri. Controalele acoperă toate domeniile principale de risc și au fost elaborate liste de verificare specifice indicatorilor de fraudă din contractele de achiziții publice.
Organismele MRR din România au instituit canale clare de avertizare în interes public care protejează identitatea raportatorilor. Avertizarea anonimă este disponibilă în majoritatea acestora, iar România este menționată printre exemplele de bune practici legate de comunicarea externă și de aceste mecanisme.
În România, organismul de coordonare recomandă verificări în Arachne doar dacă există indicii ale unei posibile fraude. Unul dintre cele două organisme de punere în aplicare selectate a definit din momentul inițierii măsurilor PNRR când să utilizeze Arachne, pe când celălalt a făcut acest lucru abia în 2025, după audit.
Până în mai 2025, România încărcase în Arachne aproape 8 000 de proiecte din cadrul RRF, mult mai puține decât alte state membre. Spre deosebire de Italia, România nu are o imagine cuprinzătoare a încărcării tuturor proiectelor, ceea ce reduce eficacitatea detectării fraudelor bazate pe date.
Deficiențe rămase și concluziile raportului european
Toate organismele de punere în aplicare selectate instituiseră politici antifraudă. Cu toate acestea, asemenea altor state membre, unele politici au fost adoptate doar după transmiterea primei cereri de plată către Comisie. Acest calendar a redus asigurarea că garanțiile antifraudă adecvate erau pe deplin instituite la începutul implementării MRR.
Potrivit raportului Curții Europene de Conturi, Mecanismul de redresare și reziliență continuă să prezinte multiple fisuri în sistemele de detectare, raportare și corectare a fraudelor. O altă problemă este că țările UE trebuie să recupereze fondurile frauduloase de la destinatarii finali, dar nu au obligația să le returneze bugetului UE, ceea ce înseamnă că finanțele europene nu sunt atât de bine protejate pe cât ar putea fi.