Judecătorul Claudiu Drăgușin de la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) explică că percepția publică că „judecătorii scapă corupții” prin prescripții este simplificată, iar cauzele fenomenului sunt diferite și complexe, o situație asemănătoare înregistrându-se și în Italia.
Analiza CSM și responsabilități
Drăgușin a declarat că la nivelul CSM este în lucru o analiză preliminară care urmărește durata de tratare a dosarelor atât la parchet, cât și la instanță. El a subliniat că nu intenționează să împartă vina între procurori și judecători, deoarece fiecare situație trebuie analizată punctual pentru a stabili responsabilitatea.
Membrul CSM a evidențiat însă o responsabilitate majoră a Parlamentului, care a stat patru ani fără să modifice legislația privind prescripția. „Problema e mult mai complicată, ori noi ne-am trezit cu un protest împotriva judecătorilor pentru deciziile pe care le dau”, a afirmat el.
Percepția publică versus realitate
Judecătorul a explicat că discuția în spațiul public a fost redusă la o simplificare excesivă: ideea că judecătorii salvează corupți. În realitate, există situații concrete în care dosarele ajung la instanță cu foarte puțin timp înainte de termenul de prescripție.
„Avem, de exemplu, situații în țară în care dosarele vin cu o săptămână înainte de prescripție, astfel încât judecătorul să constate prescripția. Or, aici, da, noi, în opinia publică, probabil că o să rămânem cu imaginea, dar cauzele sunt diferite”, a mai spus Claudiu Drăgușin.
El a adăugat că legislația a fost, de asemenea, de o natură care a condus la prescrierea dosarelor, dar oamenii au perceput acest lucru ca și cum judecătorii ar fi făcut favoruri.
Comparația cu Italia
Drăgușin a menționat că o situație similară s-a înregistrat și în Italia, unde s-au confruntat cu cazuri la fel de complicate și complexe. Această paralelă servește pentru a sublinia că fenomenul prescripțiilor în dosarele de corupție nu este unic pentru România și are la bază factori legislative și procedurali comuni.