Statele europene își intensifică eforturile pentru eliminarea cărbunelui din mixul energetic, însă înlocuirea capacităților retrase și modernizarea rețelelor electrice reprezintă obstacole semnificative. România are un calendar stabilit pentru renunțarea la cărbune, dar tranziția ridică probleme legate de asigurarea producției alternative de energie.
Planurile Germaniei și ale altor state europene
Germania a adoptat un plan național care vizează eliminarea treptată a combustibililor fosili până în 2045, devenind astfel a treia țară europeană care publică o asemenea strategie, după Franța și Țările de Jos. Strategia Berlinului are ca obiective accelerarea dezvoltării energiei regenerabile și electrificarea transporturilor, pe fondul presiunilor tot mai mari asupra prețurilor petrolului și gazelor, care readuc în prim-plan dependența statelor europene de combustibilii importați.
Prin această nouă abordare, Germania intenționează să reducă gradual utilizarea combustibililor fosili și să se sprijine tot mai mult pe surse regenerabile de energie și pe electrificare.
Franța și-a fixat anul 2050 ca termen pentru renunțarea la combustibilii fosili și plănuiește să închidă ultimele două centrale pe cărbune până în 2027. Țările de Jos au prezentat și ele un plan de tranziție, dar fără a stabili o dată obligatorie pentru eliminarea completă a combustibililor fosili.
Aceste strategii urmăresc reducerea dependenței de cărbune, petrol și gaze, dar implică și investiții considerabile în infrastructura necesară pentru înlocuirea acestora.
Angajamentele României și termenul din 2032
România și-a asumat, prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), eliminarea treptată a producției de energie pe bază de cărbune și lignit, cu termen final stabilit pentru anul 2032.
Conform datelor Comisiei Europene, 1.695 MW de capacitate de producție pe cărbune au fost deja dezafectați în cadrul reformelor asumate de România.
Comisia a atras atenția însă că, deși termenul final pentru eliminarea cărbunelui este stabilit, etapele intermediare ale tranziției după 2025 nu sunt descrise suficient de clar.
Provocările tranziției energetice
În acest context, una dintre principalele dificultăți este ritmul în care capacitățile de producție retrase din funcțiune pot fi înlocuite. Sistemul energetic trebuie să poată acoperi consumul inclusiv în perioadele în care producția din surse solare și eoliene este redusă.
Renunțarea la cărbune nu presupune doar închiderea centralelor existente, ci și dezvoltarea unor capacități noi de producție, a rețelelor electrice și a sistemelor de stocare a energiei.
În cazul României, planurile asociate REPowerEU prevăd eliminarea centralelor pe cărbune și lignit până în 2032, în paralel cu extinderea capacităților de producție din surse regenerabile.
Comisia Europeană a identificat mai multe obstacole în calea dezvoltării acestora:
- procedurile de autorizare
- incertitudinea legislativă
- necesitatea unor investiții suplimentare în rețeaua electrică
În același timp, combustibilii fosili continuă să aibă un rol în sistemul energetic românesc și să influențeze formarea prețurilor pe piața energiei electrice.
Astfel, atât pentru România, cât și pentru celelalte state europene care urmăresc reducerea consumului de combustibili fosili, tranziția depinde de dezvoltarea la timp a infrastructurii care să asigure alimentarea cu energie și după retragerea capacităților convenționale.