Dosarul Daraban-Oil Terminal: ce ascunde ancheta DIICOT din Constanța

dosarul daraban oil terminal ce ascunde ancheta diicot din constanta
Sursă foto: www.2b1stconsulting.com

O anchetă de amploare desfășurată la Constanța, instrumentată de DIICOT, aduce în prim-plan un mecanism complex de evaziune fiscală și fraudă cu produse petroliere, dar și presiuni ascunse pentru controlul infrastructurii de stocare. În centrul cazului se află fostul director comercial al Oil Terminal, Gabriel Daraban, și omul de afaceri Gheorghe Chealfă.

Contextul anchetei

Investigația, de o complexitate rar întâlnită, a zguduit sistemul economic, energetic și instituțional din România. Potrivit relatărilor, a fost dezvăluită o rețea de evaziune fiscală, contrabandă și fraudă cu produse petroliere, operată în Portul Constanța și în cadrul companiei Oil Terminal. Gabriel Daraban, fost director comercial al companiei, a demisionat cu o zi înainte de percheziții, iar el și Gheorghe Chealfă au fost inițial reținuți de procurorii DIICOT după audieri maraton, fiind ulterior plasați sub control judiciar.

Operațiunea a inclus zeci de descinderi la domicilii și sedii sociale din București, Constanța, Bacău, Prahova, Galați și Ilfov. Anchetatorii vizează un mecanism sofisticat prin care peste 66.000 de tone de motorină, cu o valoare vamală de aproximativ 245 de milioane de lei, ar fi fost scoase din antrepozitul vamal al Oil Terminal fără respectarea obligațiilor legale și transferate către entități precum compania Jetfly Hub.

Măsurile asigurătorii sunt de amploare: procurorii au instituit sechestru pe 111 imobile (terenuri și construcții) și au blocat fondurile din conturile persoanelor cercetate până la un plafon de 114,9 milioane de lei. Zeci de alte persoane sunt cercetate sub control judiciar.

Erori procedurale și presiuni ascunse

În spatele acestor măsuri mediatizate se conturează o gravă eroare juridică a procurorilor DIICOT. Aceștia ar fi acționat pe o cercetare derulată in rem, situație în care cei doi nu puteau fi reținuți pe loc pentru 24 de ore, ci doar citați ca martori și ulterior propuși pentru arestare preventivă de 30 de zile, cu schimbare obligatorie de încadrare sau calitate. Din cauza acestei grabe, procurorii au fost nevoiți să dea înapoi, iar cei vizați au fost plasați sub control judiciar, ceea ce conturează un eșec procedural de proporții care afectează temeinicia primelor măsuri coercitive.

Surse apropiate anchetei dezvăluie că întreaga companie Oil Terminal, de interes strategic, a funcționat sub supravegherea, sfătuirea și informarea constantă a structurilor Serviciului Român de Informații. Documentele neconforme invocate de anchetatori țin exclusiv de competența Autorității Vamale, a Gărzii de Coastă, a Poliției de Frontieră și a ANAF, instituții care nu au fost luate la întrebări în aceeași măsură precum cei de la Oil Terminal. În realitate, Oil Terminal asigură doar capacitate de stocare, încasând bani pentru servicii, fără implicare în rafinare sau în originea geopolitică a carburanților. Compania nu are legătură cu rușii, nu rafinează și nu se ocupă de actele de proveniență, aceasta fiind misiunea exclusivă a Autorității Vamale.

Adevărata miză este alta: presiunea imensă pentru acapararea monopolului asupra spațiilor de stocare. Presiunile constante asupra lui Gabriel Daraban, exercitate în ultimii doi ani, ar fi servit interesele miliardarului Alin Niculae de la Oscar Downstream, nepotul generalului SRI Mircea Gheordunescu, fost prim-adjunct al Serviciului până în 2001 și consul la Milano. Pe plan local, în prim-plan apare Lavinia Vătafu, șefa SRI Dobrogea (oficial pensionară de la 1 ianuarie 2027), despre care sursele indică legături strânse cu evenimentele de la Oil Terminal din ultimii trei ani și o relație intimă sau „din când în când” cu Gheorghe Chealfă, cel reținut în dosar. Acesta din urmă ar recompensa-o pe doamna Vătafu cu „poșetuțe scumpe”, fiind furnizorul doamnei general în această privință.

Rămâne sub semn de întrebare implicarea și obiectivitatea SRI, care, deși cunoaște detaliile, nu a pus la dispoziția companiei strategice vulnerabilitățile pe canale oficiale. Se știe doar că Lavinia Vătafu, de la SRI Dobrogea, a alimentat o presiune sufocantă asupra companiei, ridicând suspiciuni că filiera coordonată de ea ar fi lucrat în beneficiul intereselor private ale lui Alin Niculae. Vătafu a fost botezată în SRI de Gheordunescu, înainte de preluarea ei de către Eduard Hellvig.

Interese și dezvăluiri despre presiuni politice

Dincolo de aspectele tehnice, presiunile asupra lui Gabriel Daraban au servit interese ascunse de anvergură, în spate aflându-se Alin Niculae de la Oscar Downstream. Acesta apasă de mult timp pentru preluarea controlului strategic asupra activităților Oil Terminal, urmărind eliminarea concurenței și subjugarea infrastructurii critice de depozitare la Marea Neagră. Această dorință de monopol s-a manifestat încă de acum patru ani, fiind susținută de la cel mai înalt nivel politic prin intermediul fostului ministru al energiei, Virgil Popescu. Într-o notă de gravitate extremă, Virgil Popescu le transmitea celor de la Oil Terminal un ultimatum: dacă nu cedează și nu renunță la poziții, vor fi vizați de anchete penale și arestați. Astfel, presiunile comerciale au fost transformate în instrumente de constrângere statală, confirmând că ofensiva judiciară și mediatică actuală este deznodământul unei vechi reglări de conturi pentru acapararea capacităților de stocare din Portul Constanța. Schema celor implicați: Virgil Popescu – Eduard Hellvig – Lavinia Vătafu.

Cu astfel de aspecte se ocupă, potrivit surselor, „mafioții din SRI și PNL” în țara Flancului Estic, care se bate cu rușii, în timp ce Constanța se află la granița Europei, la malul Mării Negre, în plină dezlănțuire a dronelor și pe cea mai periculoasă rută maritimă. În timp ce mass-media mainstream agită o falie geopolitică falsă privind petrolul rusesc și „supărarea americanilor”, realitatea este alta: procurorii americani au renunțat complet la acuzațiile de corupție și la cererea de extrădare pentru grecii Manousos Bailakis și Ioannis Gelasakis de la Global Defense Logistics SRL, compania lui Gabriel Daraban, specializată în logistică portuară pentru nave militare NATO.

În ciuda perchezițiilor din 2025 și a dezvăluirilor fulminante, s-a dovedit că interesul american în aceste afaceri locale este practic inexistent, contrazicând zgomotul artificial întreținut anterior. Perchezițiile din 2025 nu au legătură cu dosarul actual, iar ancheta de atunci este „moartă în coteț”, așa cum, cel mai probabil, se va întâmpla și acum, susțin jurnaliștii care au relatat despre acest caz.