Diana Tuşa, vicepreședinte al PSD, a afirmat că regimul de răspundere penală pentru minori nu poate fi schimbat sub influența emoțiilor și fără o analiză completă a fiecărui caz în parte.
Declarațiile din ultimele zile despre acest subiect au fost îngrozitoare, a spus ea, de la propunerile de pedepse de 20 de ani până la cele de coborâre a vârstei de răspundere, toate par a trata copiii ca pe adulți. Tragedia de la Cenei este, desigur, cutremurătoare.
Cu toate acestea, nu putem modifica legislația sub imperiul unei emoții, oricât de puternică ar fi, și mai ales fără a vedea imaginea de ansamblu. Nu doar vârsta este importantă, ci discernământul pe care îl are sau nu un copil. În reglementarea actuală, aplicabilă și în multe alte state, un minor cu vârsta între 14 și 16 ani răspunde penal doar dacă se dovedește, prin expertiză, că a avut discernământ.
Discernământul nu poate fi stabilit prin lege, a adăugat Tuşa. Nu poți decreta prin lege că un copil de 14 sau 13 ani are automat capacitatea de a înțelege diferența dintre bine și rău, să distingă corectul de greșit sau să înțeleagă impactul alegerilor sale asupra sa și asupra altora.
Discernământul depinde nu doar de inteligență, ci și de dezvoltarea fiziologică, de educație și de mediul în care copilul crește. Copiii de aceeași vârstă pot avea niveluri de maturitate total diferite. Un copil poate fi foarte matur în unele situații și foarte imatur în altele, lucru pe care orice părinte îl observă. De aceea, vârsta nu este problema principală în acest caz.
Problema este nepăsarea și indiferența. Este un caz clasic al unei familii cu probleme, într-un mediu total nepotrivit pentru dezvoltarea unui copil, la care se adaugă incapacitatea sistemului românesc de învățământ și impotența statului de a-și proteja minorii. Datele arată că această tragedie putea fi prevenită. Nimeni nu se naște infractor, dar poate deveni. Înainte de toate, acest copil este el însuși o victimă. O victimă care are nevoie de ajutor, nu de condamnare la o distrugere sigură. O victimă care are nevoie de tratament, nu de închisoare.
Discuția, consideră Diana Tuşa, nu ar trebui să se învârtă în jurul creșterii sau menținerii vârstei de răspundere penală, ci în jurul funcționării statului și a măsurilor necesare pentru ca acesta să-și poată proteja cu adevărat minorii.