Prețurile tomatelor sunt în creștere pe piața europeană, iar România riscă să resimtă această tendință prin scumpirea produselor din import. Oferta limitată din această perioadă este cauzată de faptul că producția din serele Spaniei a început mai târziu decât de obicei, iar Marocul, un furnizor important pentru Europa, înregistrează și el întârzieri.
Semnele din Almeria
Primele indicii provin din Almeria, unul dintre cele mai importante centre europene de producție a legumelor în spații protejate. La licitațiile angro din această regiune, prețurile tomatelor depășesc semnificativ mediile ultimilor trei ani, pe fondul unei oferte insuficiente și al unei cereri constante.
Conform datelor Agropizarra, tomatele de tip prunișoară au atins un preț mediu de 2,06 euro/kg, în timp ce soiul Daniela se vinde cu aproximativ 1,73 euro/kg, cu valori maxime de până la 2,20 euro/kg.
Nici tomatele în ciorchine nu fac excepție. Acestea se comercializează, în medie, cu 2,11 euro/kg, iar pentru produsele din prima categorie de calitate prețurile se apropie, în unele cazuri, de 2,50 euro/kg.
Impactul asupra României
Pentru România, această evoluție este relevantă deoarece piața locală este conectată la fluxurile comerciale europene, iar disponibilitatea și prețurile produselor importate pot influența oferta din magazine. În perioada în care producția internă de tomate scade, aprovizionarea din alte state devine cu atât mai importantă.
De ce întârzie producția spaniolă
Producția din serele spaniole a fost decalată după ce numeroși fermieri au modificat calendarul plantărilor. Decizia a fost luată în urma răspândirii, în primăvara trecută, a dăunătorilor care transmit boli virale ale plantelor. Pentru a evita cele mai călduroase luni ale anului și a limita riscurile pentru culturi, agricultorii au ales să amâne plantările.
Fluctuațiile de temperatură de la sfârșitul verii au contribuit, la rândul lor, la încetinirea dezvoltării și maturizării plantelor. Din acest motiv, serele din Andaluzia nu au ajuns încă la capacitatea maximă de producție.
Potrivit estimărilor cooperativei spaniole Vicasol, care produce și comercializează anual aproximativ 90.000 de tone de tomate, volume importante de marfă ajung în mod obișnuit pe piața europeană la sfârșitul lunii octombrie și începutul lunii noiembrie.
În sezonul 2026/2027, livrările la nivelurile obișnuite sunt așteptate însă abia în a doua săptămână a lunii noiembrie sau chiar mai aproape de jumătatea lunii.
Reprezentanții sectorului agricol consideră că modificarea calendarului de plantare, pe fondul presiunii tot mai mari a dăunătorilor, ar putea deveni o tendință pe termen lung.
Probleme și în Maroc
Dificultăți există și în Maroc, unul dintre principalii furnizori de tomate pentru piața europeană și un concurent important al producătorilor spanioli. Calendarul de producție este întârziat cu aproximativ 10-15 zile, iar suprafețele cultivate cu tomate s-au redus din nou în acest an.
Producătorii spanioli se tem că, odată cu recuperarea întârzierilor, vârfurile de producție din Spania și Maroc ar putea coincide. O cantitate mare de marfă ajunsă simultan pe piață ar intensifica rivalitatea dintre furnizori și ar putea determina o scădere a prețurilor.
Până atunci, oferta limitată menține cotațiile la niveluri ridicate, iar evoluția producției din cele două țări va influența în perioada următoare aprovizionarea pieței europene, inclusiv a celei din România.