Declarațiile premierului Ilie Bolojan despre dificultatea comasării comunelor evidențiază un adevărat blocaj în reforma administrativă, însă problema nu este procedura, ci lipsa de consens politic pentru a o schimba.
Contextul declarațiilor
Premierul a afirmat că procesul de comasare este greoi, iar condițiile de validare a referendumului, precum prezența la vot, sunt dificil de atins, în special în localități mari. El a sugerat că fuziunile ar fi fezabile doar în zone mici și în condiții excepționale. Bolojan a mai spus că pachetul actual de reforme administrative ar putea demonstra că eficiența se poate obține și în structura actuală, iar dacă nu, va fi o problemă de timp până la o reformă amplă.
Cadrul legal actual și limitele sale
Din punct de vedere legal, afirmația premierului este corectă. Modificarea limitelor teritoriale ale unităților administrativ-teritoriale se face numai prin lege și după consultarea obligatorie a cetățenilor prin referendum local, conform Codului administrativ și Legii referendumului. Pragurile de validare, care impun o prezență minimă și un anumit procent din totalul alegătorilor, fac ca multe inițiative să eșueze.
„Comasarea este o procedură greoaie, iar condițiile de validare a referendumului, precum prezența la vot, sunt greu de atins. Cu cât e mai mare localitatea, probabilitatea să ajungi la consens e mai mică”
Obligația constituțională versus opțiunea legislativă
Însă, obligativitatea referendumului nu este consacrată expres în Constituție pentru reorganizările teritoriale. Constituția stabilește că organizarea administrației publice locale se reglementează prin lege organică, la fel și organizarea referendumului. Regulile concrete sunt stabilite de Parlament și pot fi modificate de acesta.
În forma actuală, proiectele de lege nu pot fi înaintate fără consultarea prealabilă prin referendum. Această condiție este însă rezultatul unei opțiuni a legiuitorului, nu al unei interdicții constituționale. Majoritatea parlamentară care a adoptat regula o poate modifica sau elimina.
Calea unei reforme reale
Prin urmare, dificultatea este reală în raport cu legea actuală, dar nu reprezintă o limită structurală insurmontabilă. Dacă ar exista un consens politic pentru o reorganizare amplă, Parlamentul ar putea:
- Schimba mai întâi cadrul normativ care face referendumul obligatoriu.
- Apoi adopta o lege de reorganizare administrativ-teritorială care să stabilească noile unități administrativ-teritoriale și regimul de tranziție.
Eliminarea referendumului nu ar însemna însă lipsa totală a consultării. România este parte la Carta europeană a autonomiei locale, care prevede că modificarea limitelor trebuie precedată de consultarea colectivităților vizate. Textul nu impune referendumul, dar cere o formă de consultare reală, ceea ce ar obliga la crearea unui mecanism alternativ credibil.
Principiile constituționale ale descentralizării și autonomiei locale impun, de asemenea, ca orice reorganizare să nu fie arbitrară și să respecte echilibrul dintre eficiență administrativă și voința comunităților. Astfel, declarația premierului surprinde doar jumătate din realitate: în cadrul normativ actual, comasarea este dificilă, dar regulile sunt rezultatul unei alegeri politice. Dacă se va dori o reformă amplă, primul pas va fi modificarea legii, nu organizarea de referendumuri.