Un nou ordin emis de ANAF tratează investițiile drept factor de risc, iar dacă problema nu va fi soluționată, companiile românești ar putea fi nevoite să recurgă la disponibilizări. Camera Consultanților Fiscali avertizează că există pericolul blocării unuia dintre fluxurile de finanțare ale mediului de afaceri.
Contextul modificărilor legislative
Ordinul ANAF 1425 din 16 octombrie 2026, prin care instituția operează mici ajustări ale actului normativ anterior referitor la criteriile de risc folosite în soluționarea deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, nu reușește să rezolve problemele semnalate recent de Camera Consultanților Fiscali. Din acest motiv, instituția a transmis o nouă adresă către Ministerul Finanțelor și ANAF, având în vedere că unul dintre fluxurile de finanțare ale mediului de afaceri riscă să fie blocat.
Concret, prin mecanismul ajustat recent, fluxurile de numerar ale economiei provenite din rambursările de TVA datorate antreprenorilor români continuă să fie perturbate.
„Înțelegem din Referatul de aprobare al acestui ordin de „modificare a modificării” că scopul este acela de simplificare, ceea ce înseamnă că ordinul adoptat în 21 septembrie 2026, așa cum anticipam prin punctul de vedere anterior, a și produs astfel de efecte de blocaj, în primul rând din cauza unor prevederi care au stabilit retroactivarea noilor proceduri de analiză de risc și pentru deconturile lunilor anterioare intrării în vigoare a ordinului și care deja fuseseră analizate și validate sub acest aspect al analizei de risc, dar nerambursate efectiv. Noul Ordin a eliminat doar aceasta retroactivitate care a determinat blocaje în administratiile fiscale, dar a lăsat fondul problemei nerezolvat”, a declarat Dan Manolescu, președintele Camerei Consultanților Fiscali.
Problema de fond a mecanismului de risc
Deși un criteriu a fost eliminat dintre cele 24 existente, trebuie subliniat că problema principală a noului mecanism nu constă nici în numărul criteriilor și nici în conținutul acestora, ci în conceptul de analiză și evaluare a riscului de rambursare necuvenită, care determină decizia organului fiscal privind procedura de soluționare a deconturilor – inspecție anticipată sau ulterioară.
Mai exact, conform noului concept de analiză de risc implementat prin ordin, verdictul pentru înscrierea în baza de date specială și trimiterea decontului la inspecție fiscală anticipată nu rezultă dintr-o valoare globală a riscului fiscal, stabilită prin cumulul punctajelor (în funcție de nivelul de semnificație atribuit fiecărui indicator și de compararea rezultatului obținut, care ar reprezenta un nivel agregat de risc de rambursare necuvenită, cu o valoare prag stabilită de ANAF ca acceptabilă și rezonabilă).
Verdictul este dat de identificarea unui singur indicator de risc ca fiind pozitiv dintre cei 23 analizați.
„Apreciez că acest nou concept al mecanismului de analiză de risc de tip „eliminatoriu” care conduce la scoaterea automată din categoria de risc redus sau mediu și plasarea contribuabilului/decontului în categoria de risc ridicat, ca urmare a „pozitivării” unui singur criteriu de analiză, indiferent de punctajul și nivelul de semnificație al acestuia raportat la un nivel “prag” stabilit de ANAF în functie și de capacitatea sa reală de inspectie, este unul profund eronat și chiar neuzual în astfel de proceduri, în care de regulă se urmărește stabilirea unui nivel agregat al riscului, în funcție de care se decide dacă se impune o inspecție anticipată rambursării sau nu”, a declarat Doru Dudaș, presedintele Comitetului Fiscal al CCF.
Efectele asupra investitorilor și companiilor
De exemplu, în etapa de investiții, contribuabilul înregistrează o TVA deductibilă mare tocmai pentru că investește – o situație pe care ordinul o califică drept risc prin criteriile nr. 6 (creșterea semnificativă a sumei solicitate) și nr. 11 (înființarea cu mai puțin de 6 luni înaintea depunerii decontului).
Amânarea rambursării îi împiedică pe acești contribuabili să finalizeze investițiile sau să demareze etapa următoare. În cazul proiectelor cu fonduri europene, unde TVA nu este eligibilă și trebuie prefinanțată, întârzierea poate compromite graficul de implementare și poate atrage corecții financiare.
Lichiditățile blocate sau amânate pe perioade nerezonabile sunt, de cele mai multe ori, exact cele destinate susținerii dezvoltării: investiții în echipamente, extinderea capacităților, intrarea pe piețe noi, cofinanțarea proiectelor cu fonduri europene.
- Prin criteriile legate de acționariat, conform Camerei Consultanților Fiscali, un contribuabil fără nicio deficiență proprie poate fi încadrat direct în risc fiscal mare pentru că un acționar, asociat sau administrator, indiferent de ponderea participației sau de puterea de decizie, figurează în Baza de date specială sau are calități similare la o altă persoană impozabilă înscrisă în aceasta.
- În grupurile de firme cu acționari sau asociați comuni, blocajul unei entități se poate extinde la tot grupul și afectează simultan mai multe societăți care se finanțau reciproc.
- Completarea acestor trei criterii cu sintagma „semnificativ”, fără definirea transparentă a acesteia prin OPANAF 1425/16.10.2026, nu rezolvă problemele semnalate.
- Criteriul nr. 14 prevede sancționarea contribuabilului pentru fapta altuia, fără ca acesta să poată verifica sau cunoaște dacă fapta respectivă există, din cauza secretului fiscal.
- Un contribuabil nu are de unde să știe că furnizorul său nu a depus declarații, are restanțe, neconcordanțe în deconturi sau a fost înființat recent.
- Majoritatea acestor împrejurări sunt acoperite de secretul fiscal și nu pot fi cunoscute de contribuabil, care este astfel împins să își aleagă furnizorii după criterii de conformare fiscală, fără a putea cunoaște concret eventualele neconformări, în loc să îi aleagă după preț și calitate, criterii relevante economic.
Lista problemelor acestui ordin este mult mai lungă și poate fi studiată în adresa transmisă către Ministerul Finanțelor și ANAF.
Costuri, competitivitate și riscul unor efecte inverse
În concluzie, contribuabilii români expuși mecanismului suportă un cost de finanțare a TVA achitate în amonte la furnizori și amânate la rambursare pe o perioadă nerezonabil de lungă, cost pe care concurenții din alte state membre nu îl au. Pentru activitățile orientate spre export, efectul se reflectă direct în prețuri și marje și poate crea probleme de competitivitate exportatorilor români.
Mecanismul are ca scop declarativ protejarea bugetului împotriva rambursărilor necuvenite. Aplicat însă extensiv, asupra unor contribuabili care nu prezintă un risc real, produce efectul opus: o pierdere de venituri bugetare mai mare decât riscul pe care încearcă să îl prevină.
„Scopul declarativ al noului mecanism este unul legitim pe care îl susținem și noi, însă mijlocul ales de ANAF este unul eronat care ne aminteste de mitul grecesc al Patului lui Procust, care riscă să afecteze atât agenția fiscală, cât și economia. Apreciez că este necesară o monitorizare atentă din partea Ministerului Finantelor a fluxurilor financiare ale rambursarilor de taxă care ajung efectiv în economie în urma selecțiilor naționale de deconturi soluționate începand cu cele depuse în luna octombrie, care sunt supuse noului mecanism, în raport cu totalul valoric al deconturilor cu opțiune de rambursare depuse. Frauda fiscală nu se combate prin amputarea procustiană a tuturor contribuabililor, ci prin identificarea foarte bine țintită a fraudatorilor, extragerea și pedepsirea sau chiar eliminarea lor din economie”, a mai afirmat Doru Dudas, fost director general în Ministerul Finanțelor și vicepreședinte ANAF.
Camera Consultanților Fiscali atrage atenția că lipsa lichidităților și amânarea investițiilor reduc volumul activității, cifra de afaceri și profitul. Bugetul încasează mai puțin impozit pe profit, iar TVA colectată din livrările pe piața internă scade odată cu acestea, accentuând trendul de scădere a consumului înregistrat deja în România. Investițiile amânate nu mai generează veniturile viitoare din care s-ar fi plătit impozite.
Când blocajul se prelungește, contribuabilul este nevoit să reducă costurile, iar cheltuielile de personal sunt de regulă primele vizate.
Restrângerea activității, închiderea unor puncte de lucru, trecerea la program redus sau disponibilizările au un efect bugetar dublu. Scad veniturile din contribuțiile sociale (CAS, CASS, contribuția asiguratorie pentru muncă) și din impozitul pe venitul din salarii. Cresc cheltuielile din bugetul asigurărilor pentru șomaj și, eventual, din bugetul de asistență socială. La acestea se adaugă scăderea consumului salariaților disponibilizați, cu efect asupra TVA încasate la nivelul economiei.
Pentru contribuabilii cu marje mici sau fără acces la finanțare, blocajul prelungit poate duce la incapacitate de plată și insolvență.
Bugetul pierde în acest caz nu doar veniturile viitoare, ci și creanțele fiscale existente, care în procedura insolvenței se recuperează de regulă doar parțial. Statul pierde astfel mai mult decât suma de rambursat a cărei verificare a justificat blocajul.