Europa, inclusiv România, rămâne vulnerabilă la şocurile geopolitice din zone îndepărtate, iar creșterea prețului petrolului pătrunde direct în buzunarele cetățenilor, conform unei analize a președintelui Asociației Energia Inteligentă, Dumitru Chisăliță. Măsurile guvernamentale de protecție sunt fragmentate și adesea temporare, evidențiind o dependență structurală de combustibilii fosili.
Contextul crizei și dependența europeană
Primele două săptămâni din martie au readus Europa într-o situație de volatilitate brutală a pieței energiei, pe care mulți lideri sperau să o fi lăsat în urmă. Prețul petrolului a urcat aproape de 120 de dolari pe baril, alimentat de conflictul din Orientul Mijlociu și de riscurile privind transportul prin Strâmtoarea Ormuz. Aceasta a forțat guvernele europene să reacționeze rapid pentru a evita o nouă spirală a prețurilor la combustibili.
Criza din martie 2026 este un nou reminder al acestei dependențe. Măsurile adoptate de guverne pot atenua efectele pe termen scurt, dar nu rezolvă problema structurală.
Specialistul subliniază că, deși investițiile în energie regenerabilă sunt în plină desfășurare, petrolul continuă să fie un element central al economiei europene. Fiecare tensiune geopolitică majoră se resimte imediat în costurile de transport, alimente și bunuri de bază.
Răspunsuri naționale fragmentate
În lipsa unei intervenții coordonate imediate la nivelul Uniunii Europene, statele membre au recurs la instrumente naționale. Răspunsul a fost pragmatic, dar fragmentat, concentrându-se pe două strategii principale:
- Plafonarea prețurilor și controlul pieței: Adoptată mai ales în Europa Centrală și de Sud-Est, de țări precum Ungaria, Croația și Slovenia. Această măsură protejează populația pe termen scurt, dar este o sabie cu două tăișuri, deoarece pe termen lung poate distorsiona piața și descuraja aprovizionarea.
- Reducerea taxelor și accizelor: O strategie răspândită în Europa de Vest. Portugalia a oferit discounturi, Italia a discutat accize variabile, iar România a analizat reduceri pentru a preveni depășirea pragului psihologic de 10 lei pe litru. Dezavantajul este fiscal, reducând veniturile bugetare într-o perioadă de deficite ridicate.
Unele state au luat măsuri deosebite: compania petrolieră de stat din Polonia a redus din proprie inițiativă marjele, iar Danemarca promovează mersul pe jos, cu bicicleta și transportul public.
Semnal politic și acțiuni strategice
În paralel, unele autorități au încercat să transmită un semnal politic clar companiilor energetice. Franța a intensificat controalele la benzinării pentru a identifica creșteri speculative, iar Italia a discutat posibilitatea taxării profiturilor excesive din sector. Aceste acțiuni au o dimensiune simbolică, arătând că guvernele nu permit ca o criză geopolitică să devină o oportunitate de profit excesiv.
La nivel strategic, Marea Britanie, Germania și Italia au cooperat pentru protejarea transportului comercial de petrol în zona critică a Strâmtorii Ormuz, prin care trece aproximativ o cincime din petrolul tranzacționat global.
Poziția Uniunii Europene și rezervele strategice
Reacția la nivel european a fost mai prudentă. Uniunea Europeană a monitorizat situația, subliniind că statele membre dispun de 85-90 de zile de rezerve strategice de petrol. Deocamdată, nu s-a decis eliberarea acestor rezerve, Bruxelles-ul considerând că aprovizionarea globală nu este încă în pericol. Aceste rezerve sunt menținute tocmai pentru a interveni în astfel de crize.
Europa a demonstrat că poate reacționa rapid. Întrebarea care rămâne este dacă poate deveni suficient de independentă energetic încât astfel de crize să nu mai producă șocuri economice și sociale majore.