Perturbarea rutelor maritime din Strâmtoarea Ormuz generează presiuni tot mai mari asupra agriculturii la nivel mondial, punând în pericol aprovizionarea cu îngrășăminte și alimentând creșterea costurilor. ONU avertizează că efectele s-ar putea resimți direct în producția agricolă și în prețurile alimentelor în 2027.
Contextul crizei
Álvaro Lario, președintele Fondului Internațional pentru Dezvoltare Agricolă (IFAD), instituție a Organizației Națiunilor Unite, atrage atenția că întreruperile transportului maritim prin Strâmtoarea Ormuz afectează deja lanțul alimentar global. Deși rezervele de îngrășăminte și combustibili au permis unor exploatații agricole să atenueze inițial efectele întreruperilor de aprovizionare, incertitudinea prelungită îi determină pe fermieri să își regândească planurile. Unii ar putea reduce cantitățile de îngrășăminte utilizate, o decizie care riscă să diminueze randamentele culturilor.
În același timp, carburanții mai scumpi cresc cheltuielile pentru lucrările agricole mecanizate, inclusiv recoltarea, în timp ce transportul mai costisitor majorează prețul final al produselor. Astfel, o criză care afectează rutele maritime și aprovizionarea cu energie riscă să se transforme într-o problemă pentru ferme și pentru consumatorii din întreaga lume.
Presiuni pe piețele internaționale
Presiunile se reflectă deja în evoluția piețelor internaționale. Potrivit estimărilor prezentate de șeful IFAD, prețurile materiilor prime agricole au crescut cu 13% în trimestrul al treilea din 2026. Alte scumpiri sunt anticipate în ultimul trimestru al acestui an și la începutul lui 2027.
Cele mai expuse sunt statele care depind de importurile de îngrășăminte, combustibili și alimente. Printre regiunile vulnerabile se numără Asia de Sud-Est, din cauza dependenței de importurile energetice, dar și țările din Golful Persic, care importă volume importante de produse alimentare.
Agricultura mondială se confruntă, în paralel, cu alte riscuri. Fenomenul meteorologic El Niño poate accentua incertitudinile privind recoltele, în timp ce perturbările exporturilor de grâu din regiunea Mării Negre adaugă presiuni asupra piețelor.
Vulnerabilități și riscuri pentru securitatea alimentară
Una dintre principalele preocupări ale reprezentanților ONU este lipsa garanțiilor privind transportul în siguranță al îngrășămintelor prin Strâmtoarea Ormuz. Dacă aprovizionarea rămâne nesigură, fermierii ar putea avea dificultăți în a obține cantitățile necesare pentru campaniile agricole.
Potrivit avertismentelor prezentate în contextul crizei, dacă Statele Unite și Iranul nu ajung în următoarele săptămâni la un acord privind mecanismul propus, cu sprijinul ONU, pentru tranzitul navelor care transportă îngrășăminte, unele regiuni din Asia și Africa s-ar putea confrunta cu riscuri sporite pentru securitatea alimentară.
Incertitudinea îi poate determina în special pe micii fermieri să își schimbe structura culturilor. În locul plantelor mai profitabile, dar care necesită un ciclu de producție mai lung, aceștia ar putea alege culturi care le aduc venituri într-un interval mai scurt. O asemenea decizie ar putea afecta atât rentabilitatea exploatațiilor agricole, cât și disponibilitatea anumitor produse pe piețele internaționale.
Impactul social și perspectivele
Creșterea costurilor de producție și a prețurilor alimentelor reprezintă o amenințare suplimentară pentru statele cu resurse limitate pentru sprijinirea populației și a sectorului agricol.
Potrivit Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), aproximativ 130 de milioane de persoane riscă să ajungă sub pragul sărăciei în 2026 dacă scumpirea energiei și a alimentelor este transferată integral asupra consumatorilor, fără măsuri de sprijin din partea statelor. Cele mai mari riscuri vizează populația din Asia de Sud și de Est, precum și din țările Africii subsahariene.
În acest context, ONU avertizează că asocierea dintre costurile ridicate de producție, reducerea utilizării îngrășămintelor și dificultățile logistice ar putea agrava problemele de securitate alimentară în 2027.
Evoluția situației din Strâmtoarea Ormuz va conta, așadar, nu doar pentru transportul maritim, ci și pentru accesul fermierilor la îngrășăminte, costurile de cultivare și prețurile alimentelor. O criză a aprovizionării care începe pe mare ar putea ajunge, în cele din urmă, direct în ferme și în bugetele consumatorilor.