Continuarea măsurilor de plafonare a adaosurilor la carburanți ar putea produce exact efectul invers celui urmărit. Deși intervenția statului este gândită pentru protejarea consumatorilor, regulile actuale tind să favorizeze marile grupuri petroliere, în timp ce benzinăriile independente s-ar putea confrunta cu probleme financiare tot mai mari. Pe termen lung, slăbirea concurenței ar putea genera chiar scumpiri la benzină și motorină, conform unei analize publicate de Săptămâna Financiară, citată de Mediafax.
Contextul măsurilor de plafonare
Autoritățile doresc să mențină restricțiile asupra adaosurilor comerciale la carburanți până la 31 martie 2027, însă mecanismul legislativ actual ridică semne de întrebare privind modul în care sunt tratate diferitele categorii de companii.
Legea nr. 162/2026, care reglementează intervenția statului pe piața țițeiului și a produselor petroliere până la 31 octombrie 2026, impune limite pentru adaosurile comerciale, având ca reper valorile medii practicate în 2025. Acestea pot fi ajustate o singură dată, în funcție de inflația înregistrată anul trecut.
Excepțiile care avantajează marile companii
Diferențele apar în modul de aplicare a restricțiilor. Dacă distribuitorii și comercianții independenți sunt obligați să respecte plafonarea, anumite operațiuni ale marilor companii petroliere sunt exceptate.
Reglementarea vizează, în principiu, adaosurile comerciale aplicate benzinei și motorinei în activitățile de rafinare, distribuție angro și vânzare cu amănuntul. Totuși, articolul 2 alineatul (11) exclude de la aceste restricții rafinarea și prima comercializare a produselor obținute din prelucrarea țițeiului. Aceeași excepție se aplică importurilor și primei vânzări a carburanților aduși din străinătate.
Prin urmare, marjele comerciale din aceste etape pot fi stabilite fără limitele impuse celorlalte activități. Această diferență poate influența atât formarea prețurilor, cât și distribuirea profiturilor între operatorii de pe piață.
Companiile care dețin rafinării, importă carburanți și dispun de propriile rețele de benzinării își pot repartiza câștigurile între mai multe activități. În schimb, firmele independente, care se ocupă exclusiv de distribuție sau comercializare, nu au aceleași posibilități. Astfel, societăți care concurează pentru aceiași clienți pot ajunge să funcționeze în condiții comerciale diferite.
Riscul de comprimare a marjelor și efectele asupra pieței
Unul dintre principalele pericole identificate este comprimarea marjelor comerciale, fenomen cunoscut în economie drept margin squeeze. Acesta apare atunci când diferența dintre prețul de cumpărare a carburantului și cel la care este vândut consumatorului devine insuficientă pentru acoperirea cheltuielilor distribuitorului.
Riscul este mai ridicat în cazul companiilor care depind de furnizori pentru aprovizionare și nu controlează producția sau importul produselor petroliere.
De exemplu, un mare grup petrolier poate obține câștiguri mai ridicate la prima vânzare a carburanților proveniți din rafinărie sau din import, unde plafonarea nu se aplică. Ulterior, aceeași companie poate utiliza un adaos mai redus în propria rețea de benzinării, compensând profitul mai mic din vânzarea directă prin veniturile obținute anterior.
Pentru o benzinărie independentă, situația este diferită. Aceasta achiziționează carburantul de pe piața angro, la un preț care poate include marjele neplafonate ale furnizorilor, dar trebuie să respecte limitele legale atunci când îl comercializează.
Chiar dacă asemenea firme nu sunt obligate să își închidă imediat activitatea, diminuarea repetată a profitabilității le poate reduce capacitatea de investiții și resursele financiare.
Menținerea actualelor prevederi ar putea conduce și la concentrarea pieței carburanților în jurul unui număr mai mic de operatori.
În România funcționează atât grupuri petroliere care desfășoară activități de producție, import, distribuție și comercializare, cât și firme independente, inclusiv societăți cu capital românesc, care nu dețin rafinării.
Diferențele dintre acestea se reflectă în puterea de negociere, posibilitățile de aprovizionare și capacitatea de a suporta scăderea profiturilor.
Marile grupuri își pot acoperi pierderile sau câștigurile mai mici dintr-un sector prin veniturile realizate în alte etape ale activității. Pentru distribuitorii independenți, în schimb, reducerea prelungită a adaosurilor comerciale poate afecta direct rezultatele financiare.
În lipsa unor modificări legislative, presiunea asupra acestor operatori ar putea crește, iar marile companii ar putea obține cote de piață suplimentare inclusiv datorită avantajelor oferite de actualele excepții.
Deși plafonarea adaosurilor comerciale urmărește limitarea efectelor fluctuațiilor de preț asupra populației și economiei, rezultatul unei asemenea intervenții depinde de mai mulți factori.
Prețul carburanților este influențat de costurile de achiziție, transport și depozitare, de taxe, dar și de concurența dintre companii.
Marile rețele ar putea practica prețuri atractive pe termen scurt, însă dificultățile financiare ale distribuitorilor independenți ar putea conduce, în timp, la reducerea numărului acestora.
O asemenea evoluție ar însemna mai puține opțiuni pentru consumatori și o presiune concurențială mai redusă asupra companiilor rămase pe piață.
În aceste condiții, concentrarea activității în mâinile unui număr mai mic de operatori nu garantează carburanți mai ieftini. Dimpotrivă, diminuarea concurenței ar putea favoriza creșterea prețurilor la pompă.
Ce urmează pentru proiectul de prelungire
Propunerea privind menținerea restricțiilor până la 31 martie 2027 nu a fost adoptată definitiv. Pe 14 octombrie, proiectul legislativ a fost retras de pe lista de vot a Camerei Deputaților, la solicitarea Ministerului Finanțelor, conform informațiilor apărute în presa economică.
Această situație permite autorităților să reevalueze modul în care sunt aplicate restricțiile și efectele acestora asupra companiilor petroliere.
Printre aspectele care necesită analiză se numără tratamentul diferit al activităților de rafinare, import, distribuție și comercializare, precum și cheltuielile specifice fiecărei categorii de operatori.
O altă problemă privește repartizarea profiturilor în interiorul marilor grupuri petroliere, astfel încât câștigurile să nu fie transferate către activitățile exceptate de la plafonare.
Eventuala prelungire a măsurilor ar trebui evaluată atât în raport cu prețurile suportate de consumatori, cât și cu efectele asupra concurenței și aprovizionării pieței.