Profesorul Dan Voiculescu trage un semnal de alarmă cu privire la gestionarea fondurilor europene, afirmând că România a pierdut aproximativ 10 miliarde de euro din Planul Național de Redresare și Reziliență, un eșec pe care îl atribuie întregului aparat administrativ, nu doar unei singure guvernări.
Contextul pierderilor financiare
În anul 2021, România beneficia de o alocare inițială de 29,2 miliarde de euro prin PNRR, bani proveniți din granturi și împrumuturi. După cinci ani și multiple renegocieri, valoarea totală a Planului a scăzut la aproximativ 20 de miliarde de euro, iar suma efectiv încasată până în prezent este de sub 13 miliarde de euro.
„Așadar, în cinci ani, statul român a pierdut ireversibil 10 miliarde de euro!”, subliniază profesorul Dan Voiculescu într-o analiză publicată recent.
Cauzele eșecului administrativ
În intervalul de implementare a PNRR, România a avut nu mai puțin de șase guverne diferite, ceea ce face imposibilă atribuirea responsabilității unui singur partid sau executiv. Potrivit profesorului, această pierdere masivă de fonduri și incertitudinea privind banii rămași demonstrează existența unei administrații „ineficiente, confuze, incompetente, care se autosabotează constant”.
Principalele probleme identificate sunt:
- Licitațiile publice pregătite defectuos, care au întârziat sau blocat proiectele;
- Incapacitatea administrativă cronică de a se adapta la dinamica pieței libere;
- Supracontractarea proiectelor fără o evaluare realistă a capacității de implementare.
Aceste deficiențe au fost observate de la instituțiile mici până la cele mai mari structuri ale statului, care și-au asumat investiții peste puterea lor reală de execuție.
Soluțiile propuse și apelul la responsabilitate
Dan Voiculescu atenționează că găsirea unui vinovat și transformarea acestuia în țap ispășitor nu va rezolva problemele structurale. O astfel de abordare ar permite perpetuarea practicilor actuale și ar menține România „la fel de eșuată instituțional”.
În schimb, el propune o analiză profundă și apolitică a sistemului public, care să includă:
- Identificarea mecanismelor instituționale care nu funcționează;
- Eliminarea redundanțelor legislative și administrative;
- Introducerea unor garanții ferme împotriva incompetenței, iresponsabilității și politizării excesive a funcțiilor publice.
„Știu, varianta a doua este foarte dificilă. Unora le pare imposibilă”, recunoaște profesorul, dar subliniază că România trebuie să își asume responsabilitatea pentru propriul destin. „Dacă nu ne luăm în serios responsabilitatea față de propriul destin, ne va fi cu adevărat imposibil să fim respectați, prosperi, români și europeni demni, parteneri egali, nu rude sărace”, concluzionează el.