Analistul financiar Adrian Negrescu trage un semnal de alarmă cu privire la noua lege a salarizării unitare, afirmând că plafonul cheltuielilor suplimentare a crescut nejustificat, iar România riscă să își piardă credibilitatea fiscală și să fie retrogradată în categoria „junk”.
Contextul negocierilor și sursa finanțării
Negocierile pentru definitivarea noii Legi a salarizării au dus la o majorare semnificativă a costurilor estimate. Conform consultantului financiar Adrian Negrescu, plafonul acceptat pentru reforma salarială a urcat de la aproximativ 8 miliarde de lei la 12,1 miliarde de lei. Această creștere de 4 miliarde de lei ridică întrebarea esențială privind identificarea sursei de finanțare, mai ales în contextul unei ținte de deficit asumate.
Pentru anul 2026, România și-a asumat o țintă de deficit de 6,2% din PIB, după ce anul 2025 s-a încheiat cu un deficit de 7,65% din PIB. Această traiectorie de ajustare este negociată cu Comisia Europeană printr-un plan fiscal pe șapte ani, iar orice abatere ar putea periclita eforturile de redresare economică.
Riscurile fiscale și presiunea europeană
Adrian Negrescu subliniază că România se află încă sub procedura de deficit excesiv, iar o abatere de la planul convenit ar putea readuce în discuție credibilitatea fiscală a țării. „Chiar dacă am scăpat de evaluarea Moody's și Fitch, urmează S&P în octombrie, iar în 2027 o luăm din nou de la capăt”, avertizează economistul. El explică faptul că adăugarea bruscă a 4 miliarde de lei la o cheltuială rigidă, cum sunt salariile bugetarilor, necesită o justificare clară a reducerilor sau a veniturilor suplimentare care să acopere diferența.
În plus, cheltuielile de personal din sectorul public au atins deja pragul de peste 166 de miliarde de lei anual, iar România a ocupat anterior prima poziție în Uniunea Europeană la ponderea acestor cheltuieli în veniturile statului. Adăugarea a încă 12 miliarde de lei, fără o sursă de finanțare explicită, transformă o promisiune politică într-un risc fiscal amânat, nu rezolvat.
Miza dublă: fonduri europene și presiuni politice
Proiectul de lege, amânat aproape patru ani, a suferit modificări succesive, iar impactul bugetar a crescut la fiecare rundă de negocieri cu sindicatele sau cu anumite categorii profesionale. Adrian Negrescu atrage atenția că legea, în forma actuală, devine o obligație moștenită de guvernele viitoare, care vor trebui să găsească resurse pentru plăți suplimentare uriașe și să mențină ținta de reducere a deficitului sub 3% din PIB.
Pe de altă parte, neadoptarea legii până la 31 august ar putea duce la pierderea a 770 de milioane de euro din fondurile europene aferente cererilor de plată aflate în curs. Această presiune explică graba cu care s-a ajuns la un acord politic pe o sumă mai mare decât cea discutată inițial. „Practic, tot acest 'tam-tam' din jurul legii salarizării ascunde o negociere pe două fronturi simultane”, concluzionează Negrescu, referindu-se la presiunea sindicatelor și la obligația de a respecta termenul european strict, lăsând nerezolvată problema sustenabilității financiare pe termen lung.