Purtătorul de cuvânt al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Victor Alistar, susține că sistemul judiciar are nevoie de o legislație salarială distinctă, care să reflecte statutul constituțional al judecătorilor, și critică modul în care fostul Guvern a abordat acest subiect. Reprezentantul ÎCCJ a transmis și un mesaj noului Executiv, pledând pentru cooperare loială și dialog constant, în contextul în care disputa financiară dintre cele două instituții, estimată la 4,8 miliarde de lei, rămâne nerezolvată.
Poziția ÎCCJ privind salarizarea magistraților
Într-o intervenție televizată, Victor Alistar a explicat că puterea judecătorească ar trebui să beneficieze de o reglementare salarială separată, care să nu o plaseze pe același plan cu administrația publică centrală sau locală, subordonată Executivului.
„O lege a salarizării în ceea ce privește sistemul judiciar. Nu cred că ar trebui să fie la un loc cu serviciile publice, cu administrația publică, care este a Executivului, sau a Executivului local, pentru administrația publică locală”, a declarat reprezentantul instanței supreme.
Acesta a identificat trei principii fundamentale pentru viitoarea lege:
- recunoașterea rolului și statutului constituțional al puterii judecătorești între celelalte puteri ale statului;
- pornirea de la situația actuală a drepturilor salariale din sistemul de justiție, generate de actele normative anterioare și recunoscute prin lege;
- respectarea integrală a sistemului de carieră al judecătorilor.
Alistar a atras atenția și asupra modului în care familia ocupațională „Justiție” include, în prezent, categorii de personal din structuri administrative ale Ministerului Justiției care nu exercită atribuții specifice puterii judecătorești. „Asimilarea, de pildă, a salarizării, sau familia ocupațională în acest moment, are inclusiv personal din zone ale unor autorități administrative din aria Ministerului Justiției, care nu sunt totuși familie ocupațională justiție în sensul adevărat al cuvântului. Și atunci cred că o lege dedicată în acest sens, care să plece de la rolul puterii judecătorești în stat, este esențială”, a afirmat el.
Critici la adresa proiectului de lege al fostului Guvern
Reprezentantul ÎCCJ a criticat sever proiectul de salarizare promovat de Executivul anterior, despre care a spus că avea deficiențe grave de tehnică legislativă și risca să genereze un număr ridicat de procese.
„Dacă trecea acea nenorocire de lege a salarizării, făcută cu o tehnică juridică, îmi cer scuze pentru colocvialism, absolut șocantă, în care, de pildă, erau trecute elemente de salarizare, elemente de performanță fără criterii de performanță legate de salarizare. Aveam doar proceduri de evaluare, nu aveam criteriile. Năștea valuri de litigii, sume compensatorii care nu se aplicau la dreptul câștigat pe toate categoriile profesionale”, a declarat Alistar.
Potrivit acestuia, efectele negative ar fi afectat nu doar magistrații, ci și alte categorii de angajați din sectorul public. „În acel moment erau nenorocite toate instanțele de litigii de muncă și asigurări sociale. Deci astea sunt valurile litigioase care sugrumă justiția. Pe de o parte, trebuie să ne asigurăm că legea este mai puțin prost făcută, susceptibilă de procese, iar pentru cele pe care le avem, asigurarea de resurse”, a explicat el.
Criticile intervin după ce proiectul Legii salarizării personalului plătit din fonduri publice, prezentat în mai 2026, a stârnit reacții puternice în sistemul judiciar. Consiliul Superior al Magistraturii avertiza, într-un comunicat din 26 mai, că prevederile ar submina poziția constituțională a puterii judecătorești și independența financiară a acesteia. Anterior, Victor Alistar calificase proiectul drept un „măr otrăvit” pentru viitorul Guvern și ceruse abandonarea lui.
Dezbaterea privind veniturile magistraților
O parte consistentă a discuției a vizat comparațiile dintre veniturile judecătorilor și indemnizațiile demnitarilor. Alistar a susținut că prezentarea publică a salariilor magistraților a fost distorsionată, prin vehicularea unor valori brute, fără o comparație corectă a veniturilor efective.
„În ceea ce privește salariile, s-au vehiculat numai salariile brute. Noi știm foarte bine că netul e aproape puțin peste jumătate din brutul respectiv. Doi: s-a comparat un ministru cu un judecător de Curte Supremă. N-aș vrea... Oricum, în legea salarizării era undeva președintele Înaltei Curți la nivel de subministru. Dar trecem de asta”, a afirmat el.
Reprezentantul ÎCCJ a explicat că evaluarea remunerației demnitarilor ar trebui să ia în calcul toate drepturile aferente funcțiilor, inclusiv situațiile de cumul. „Un ministru poate fi și parlamentar și atunci să luăm frumos cumularea parlamentar cu ministru, iar un parlamentar are, de asemenea, și pe bună dreptate, și o sumă separată de indemnizație pentru costurile mandatului. Unele decontabile și altele forfetare. Pur și simplu forfetare. E firesc să fie așa, pentru că ei sunt aleșii cetățenilor și sunt, până la urmă, puterea legislativă. Dar la judecător nu există decât acea indemnizație, cu toate interdicțiile”, a detaliat Alistar.
Acesta a insistat că o comparație corectă trebuie să vizeze veniturile nete efective, nu salariile de început. „Deci noi ar trebui să ne uităm la echivalență, să ne uităm la echivalență, venituri efective. Nu salarii de început, și să ne uităm pe tot pachetul dacă vrem să facem o comparație. Pentru că în mod distorsionat au fost prezentate veniturile brute, în niciun caz veniturile reale nete, și nu au fost comparate în mod corect”, a spus el.
Independența justiției și relația cu noul Executiv
Victor Alistar a subliniat că salarizarea judecătorilor trebuie analizată prin prisma independenței puterii judecătorești, pentru ca o majoritate politică să nu poată modifica discreționar situația materială a magistraților.
„Până la urmă, un judecător în dosarul său exercită puterea în stat. Nu poate să fie tratat la nivel de alte autorități. Trebuie să aibă o definire proprie. Nu înseamnă că munca altor profesii este mai puțin importantă, ferească Sfântul. Avem o problemă gravă de sănătate, ne dăm pe mâna acelui medic. Deci toate profesiile și toate ocupațiile au importanța lor în societate”, a explicat el.
Potrivit acestuia, o reglementare care nu recunoaște poziția constituțională a puterii judecătorești poate deschide calea unor intervenții politice viitoare. „În cazul puterii judecătorești, ea reprezintă o putere în stat. De acolo trebuie plecat. Pentru că, dacă nu plecăm de acolo, peste trei ani de zile, un alt guvern, sau peste șapte ani de zile, sau peste 13 ani de zile, un guvern mai exotic, mai puțin exotic, mai încăpățânat, mai greu de înțeles la acel moment, va trata și va lovi puternic independența personală a judecătorului în componenta patrimonială a acestuia, pentru că, ce să vezi, el este un lefegiu. Nu. El nu este un lefegiu. Nu trebuie perceput ca atare”, a declarat reprezentantul ÎCCJ.
Alistar a respins și ideea că activitatea judecătorilor ar trebui evaluată strict prin prisma costurilor bugetare sau a numărului de dosare soluționate. „Mai e populismul acesta: «Dar iau din banii noștri». Nu. Se plătesc taxe de timbru care se fac venit la bugetul de stat. Justiția, prin verdictele pe care le dă, de foarte, foarte multe ori face ca, prin aplicarea legii, statul să recupereze prejudicii și așa mai departe. Ea nu poate fi cântărită la rezultate la hectar. Ea trebuie analizată prin funcțiunea și rolul ei”, a argumentat el.
În privința raporturilor cu noul Guvern, Alistar a pledat pentru dialog și respectarea competențelor constituționale. „Cu celelalte puteri ale statului, o cooperare loială, un dialog constant, pentru ca serviciul care este furnizat oamenilor sau siguranța publică, care este garantată oamenilor prin instrumentele de represiune penală ale statului, să fie prompte, să fie la timp, să fie diligente”, a declarat el.
Acesta a precizat că o astfel de cooperare trebuie să vizeze organizarea și funcționarea justiției, nu influențarea soluțiilor pronunțate de judecători. „De asemenea, cred că dialogul, buna-credință, în interesul de a sprijini organizarea și funcționarea constituțională a statului român, de a asigura drepturile și libertățile fundamentale, de a asigura un acces la justiție prompt, unitar, predictibil, sunt subiecte care țin atât de competențele legiuitorului, cât și de competențele Executivului, care trebuie să asigure resurse, cât și de performanța și de buna organizare pe autoguvernarea puterii judecătorești”, a explicat Alistar.
Purtătorul de cuvânt al ÎCCJ a criticat și metodele pe care susține că le-au folosit anumite persoane pentru a exercita presiuni asupra sistemului judiciar, vorbind despre atacuri, manipulare și utilizarea unor formatori de opinie ca intermediari. „Asta este evident calea. În niciun caz, cum am văzut, atacuri, manipulare, desconsiderare gravă a organizării constituționale, utilizarea diferitelor proxy-uri din societate și formatori de opinie ca vector de atac”, a afirmat el.
Acesta a sugerat că în spatele unor astfel de acțiuni s-ar fi aflat inclusiv interese legate de rezultatul unor litigii. „Nici măcar n-au avut bărbăția s-o spună direct în anumite momente: «Domnule, noi ne dorim ca în litigiul X să nu avem noi pierdere în cauză». Ce să vezi? Ce spune legea, aia este”, a declarat reprezentantul Înaltei Curți.
Contextul instituțional și financiar
Declarațiile lui Victor Alistar vin la scurt timp după instalarea Guvernului condus de Luca Niculescu, care a depus jurământul la 20 octombrie 2026. În programul de guvernare pentru 2026-2028, noul Executiv și-a asumat elaborarea, în 2027, a unui proiect de lege privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.
La capitolul Justiție, documentul prevede explicit o „colaborare loială și eficientă” cu Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Public și celelalte instituții ale sistemului judiciar. Programul promite și continuarea investițiilor în digitalizarea justiției, modernizarea infrastructurii și îmbunătățirea cadrului legislativ privind funcționarea instanțelor.
Relația dintre puterea judecătorească și Executiv este marcată și de litigiul privind finanțarea drepturilor salariale restante ale magistraților, rezultate din hotărâri judecătorești. La 15 octombrie 2026, Înalta Curte a respins definitiv recursul formulat de Guvern și Ministerul Finanțelor împotriva hotărârii Curții de Apel București din 5 mai, prin care Executivul fusese obligat să asigure fondurile necesare pentru plata restanțelor salariale scadente în 2026, inclusiv prin rectificare bugetară. Suma în discuție este estimată la aproximativ 4,8 miliarde de lei.
Fostul premier Ilie Bolojan a criticat în repetate rânduri aceste obligații bugetare. Pe 19 octombrie, acesta a calificat drept „imorale” procesele și sumele obținute de magistrați, invocând numărul mare de litigii, situația economică și impactul asupra bugetului public.
O nouă controversă a apărut la 22 octombrie, după o decizie a Curții Europene a Drepturilor Omului privind plata eșalonată a unor drepturi salariale câștigate de judecătorii români în instanță. În timp ce Ilie Bolojan a susținut că hotărârea CEDO confirmă poziția sa, Înalta Curte a transmis că decizia europeană și procesul național privind restanțele salariale au obiecte și temeiuri juridice distincte, astfel încât hotărârea CEDO nu soluționează automat litigiul dintre ÎCCJ și Guvern.