Discuțiile și negocierile conduse de Luca Niculescu se desfășoară într-un climat economic extrem de fragil, atât în România, cât și la nivel european, unde o problemă de natură socială a dus la organizarea de alegeri anticipate în Spania.
Contextul european și național
Într-un moment în care tema locuirii a intrat brusc pe agenda publică, iar Comisia Europeană a instituit noi instrumente menite să sporească oferta și să mobilizeze investițiile, România are șansa de a transforma locuirea accesibilă într-un proiect economic de amploare.
Summitul dedicat locuirii accesibile, organizat pe 5 octombrie la București de FIDES și Confederația Patronală Concordia, a reunit la aceeași masă administrația, finanțatorii, dezvoltatorii și specialiștii din domeniu.
Următorul pas vizează trecerea de la dezbatere la un mecanism concret, care să cuprindă:
- terenuri;
- urbanism;
- autorizare;
- finanțare;
- construcție;
- criterii clare de accesibilitate.
Paradoxul locuirii din România
Analiza realizată de Institutul pentru Orașe Vizionare, prezentată în octombrie 2026, evidențiază un paradox: România are un număr foarte mare de proprietari, însă locuirea rămâne o problemă semnificativă de calitate și accesibilitate.
93,2% dintre români trăiesc în gospodării care dețin locuința, comparativ cu media UE de 68,5%. Totuși, 40,4% din populație locuiește în locuințe supraaglomerate, față de 16,8% la nivel european. România înregistrează și cea mai mică medie din UE: doar 1,1 camere pe persoană.
Proprietatea nu garantează automat accesibilitatea. Doar 1,1% dintre români locuiesc într-o locuință achiziționată cu credit ipotecar în curs, iar 92% dețin locuința fără credit. În paralel, 9,6% din populație se confruntă cu deprivare severă de locuire, care poate include supraaglomerare, igrasie, acoperiș deteriorat sau absența toaletei.
Evoluția prețurilor și povara creditului
Prețurile au crescut considerabil. Din 2015 până în primul trimestru din 2026, prețurile locuințelor au urcat cu 64,8% în România, față de 61,9% în UE. Prețul mediu estimat a ajuns la 1.772 euro/mp. În Cluj-Napoca, metrul pătrat costă 3.312 euro, iar creșterea cumulată din 2015 este de aproximativ 210%. Bucureștiul înregistrează cea mai mare creștere anuală dintre orașele analizate: 9,4%.
Creditul face diferența dintre un preț aparent accesibil și o achiziție imposibilă. Într-un model pentru un apartament de 55 mp, cu avans de 15% și credit pe 25 de ani, rata ar reprezenta 56,3% din salariul net mediu în România, plasând țara pe locul 15 din 19 state analizate. După plata ratei și acoperirea unui coș minim de trai, ar rămâne doar 47 de euro lunar.
Doar șapte dintre cele 41 de municipii reședință de județ analizate se situează sub pragul de referință de 6,6 ani de salariu net pentru achiziția unui apartament de 55 mp. Reșița conduce clasamentul, cu 4,7 ani, urmată de Giurgiu, cu 6,1 ani. La polul opus, Cluj-Napoca ajunge la 11,7 ani, Craiova la 11 ani, iar Brașov la 10,3 ani.
Presiunea asupra bugetelor gospodăriilor
Presiunea se resimte și în bugetele gospodăriilor. Conform sondajului Omnibus AHA Moments din septembrie 2026, chiriașii alocă în medie echivalentul a 37,7% din veniturile gospodăriei pentru chirie. De asemenea, 45,7% dintre gospodării au înregistrat cel puțin o întârziere la plata utilităților din motive financiare, în ultimele 12 luni.
Aceste cifre au fost aduse în dezbaterea publică la Romania Affordable Housing Summit, organizat pe 5 octombrie 2026, la București, de FIDES și Confederația Patronală Concordia. Evenimentul a reunit autorități, finanțatori, dezvoltatori și experți în jurul unei întrebări esențiale: cum poate România să transforme nevoia de locuințe accesibile într-o politică publică aplicabilă, cu efecte sociale și economice.
Definiția locuirii accesibile și miza europeană
Locuirea accesibilă înseamnă mai mult decât locuințe sociale. Înseamnă case și apartamente pe care oamenii le pot cumpăra sau închiria fără să-și sacrifice bugetul pentru hrană, sănătate, educație și celelalte nevoi esențiale. Înseamnă locuințe de calitate, bine amplasate, conectate la transport, școli, servicii medicale și locuri de muncă.
România trebuie să răspundă unei provocări europene. Potrivit estimărilor prezentate, UE are nevoie de aproximativ 650.000 de locuințe suplimentare anual peste nivelul actual al construcțiilor, ceea ce ar presupune investiții de circa 150 de miliarde de euro pe an. Pentru 2026, Grupul Băncii Europene de Investiții a anunțat o țintă de finanțare de 6 miliarde de euro pentru locuințe accesibile și sustenabile.
Necesitatea unui plan național
Este nevoie de un plan național, nu de măsuri disparate. România trebuie să coreleze terenurile disponibile, urbanismul, autorizarea, infrastructura, finanțarea și construcția. Planul trebuie să stabilească obiective măsurabile, criterii clare de accesibilitate, responsabilități instituționale și mecanisme de colaborare între stat, administrațiile locale, bănci și mediul privat.
Locuirea accesibilă poate deveni un motor economic. Investițiile în construcția și renovarea locuințelor generează activitate pentru constructori, producătorii de materiale, transportatori, arhitecți, ingineri, bănci și furnizorii de utilități. Un program predictibil poate atrage capital privat, susține investițiile și crea locuri de muncă în numeroase sectoare.
Efectele se pot vedea și în bugetul public. Mai multe proiecte realizate înseamnă activitate economică suplimentară și, în condițiile aplicării cadrului fiscal, încasări mai mari din TVA, impozite pe venit și profit și contribuții aferente locurilor de muncă. Aceste beneficii depind însă de finanțarea sustenabilă a programului, de costurile sale și de capacitatea efectivă de implementare.
Beneficiile sociale și economice se susțin reciproc. Locuințele adecvate și accesibile pot reduce supraaglomerarea și insecuritatea locativă, pot facilita mobilitatea angajaților către zonele cu locuri de muncă și pot ajuta familiile tinere să-și planifice viitorul. Integrarea locuințelor cu infrastructura și serviciile publice este esențială pentru ca investițiile să producă rezultate durabile.
România are nevoie de un Plan Național pentru Locuire Accesibilă care să transforme o problemă socială într-o prioritate de dezvoltare.
Un asemenea plan poate îmbunătăți condițiile de trai, mobiliza investiții, susține ocuparea și lărgi baza de venituri bugetare.
Miza nu este doar construirea mai multor locuințe, ci crearea unui sistem prin care oamenii să-și poată permite să locuiască decent, aproape de locurile de muncă și de serviciile de care au nevoie.