Întreruperea bruscă a furnizării de gaze naturale din Israel a pus în evidență un decalaj profund în securitatea energetică dintre Iordania și Egipt, cu acesta din urmă confruntându-se cu o criză multidimensională ce amenință stabilitatea economică și socială.
Reziliența costisitoare a Iordaniei
Iordania, extrem de dependentă de gaze pentru producția de electricitate, a evitat o criză severă datorită unui sistem de rezervă construit pe un deceniu. Cheia a fost terminalul de GNL Sheikh Sabah din Aqaba, care a permis importuri rapide de pe piețele globale. Autoritățile au implementat un răspuns coordonat:
- Mutarea unei părți a sectorului energetic către păcură și motorină.
- Utilizarea rezervelor strategice intacte.
- Asigurarea unor livrări continue de GNL.
Acest efort are însă un cost financiar masiv. Prețurile gazelor au crescut de la 7 la aproximativ 25 de dolari pe milion de BTU, adăugând o povară de 4 milioane de dolari pe zi sau 120 de milioane lunar bugetului statului. Sectorul industrial raportează creșteri ale costurilor de producție de până la 40%.
Ca soluție pe termen lung, Iordania accelerează exploatarea zăcământului Ar-Risha, cu un obiectiv de a crește producția de la 2,5 milioane de metri cubi pe zi la 20 de milioane.
Criza multidimensională a Egiptului
Situația din Egipt este semnificativ mai gravă, deoarece țara a intrat în criză pe fondul unui declin constant al producției interne de gaze. Aceasta a scăzut de la 49,37 miliarde de metri cubi în 2024 la 42,34 miliarde în 2025, făcând gazul israelian critic. Doar în ianuarie 2026, Egiptul a importat 802 milioane de metri cubi din Israel.
Răspunsul guvernului condus de primul-ministru Mostafa Madbouly a fost agresiv. Factura lunară de import de energie a sărit de la 560 de milioane de dolari la 1,65 miliarde de dolari. Pentru a reduce cererea și a evita întreruperile de curent, au fost impuse măsuri stricte:
- Închiderea magazinelor și a centrelor comerciale la ora 21:00.
- Reducerea iluminatului stradal.
- Închiderea mai devreme a birourilor guvernamentale.
Egiptul a accelerat și rambursarea datoriilor către companiile energetice străine, reducându-le de la 6,1 miliarde de dolari în 2024 la 1,3 miliarde de dolari astăzi, pentru a menține investițiile în explorare.
Concluzii și perspective pentru regiune
Criza evidențiază trei concluzii cheie pentru viitorul energetic al Orientului Mijlociu. În primul rând, infrastructura GNL a Iordaniei s-a dovedit un atu strategic vital. În al doilea rând, vulnerabilitatea Egiptului subliniază riscurile unei dependențe excesive de un singur furnizor extern. În al treilea rând, viziunea unui hub regional de gaze bazat pe cooperarea israeliano-arabă s-a slăbit, iar țările ar putea prioriza investițiile în energii regenerabile și producție internă.
Adevăratul test va veni vara anului 2026, când cererea de electricitate ar putea crește cu 30%-40% din cauza aerului condiționat. Iordania se poate confrunta cu alegeri dificile între creșterea tarifelor și extinderea deficitului, în timp ce Egiptul riscă închideri industriale pe scară largă cu impact asupra creșterii economice timp de ani.
În timp ce Iordania menține stabilitatea prin pregătire, Egiptul câștigă timp cu măsuri de urgență. Ambele țări sunt forțate acum să își reproiecteze rapid sistemele energetice într-un context de conflict continuu.