Seceta extremă din Ungaria a redus drastic accesul la polen pentru aproximativ 80% dintre albine, generând o criză majoră în apicultura locală. Principala asociație de profil avertizează că stupii vor intra slăbiți în iarnă, iar pierderile masive de colonii ar putea deveni evidente abia în primăvara anului 2027, cu efecte în lanț asupra agriculturii și securității alimentare.
Contextul crizei din apicultura maghiară
Organizația Națională a Apicultorilor Maghiari (OMME) a transmis un apel oficial către ministerul ungar responsabil cu agricultura, solicitând măsuri speciale pentru sprijinirea crescătorilor de albine. Fenomenul nu afectează doar producția de miere, ci și polenizarea culturilor agricole și a plantelor sălbatice, ceea ce poate declanșa un dezechilibru ecologic și economic semnificativ.
Până la sfârșitul lunii august, sursele naturale de nectar și polen au dispărut aproape complet din numeroase regiuni ale Ungariei. Zonele care ofereau în mod tradițional hrană în a doua parte a verii, precum malurile râurilor, terenurile umede și vegetația din apropierea lacurilor, s-au uscat din cauza lipsei ploilor și a temperaturilor extreme. Drept urmare, albinele sunt nevoite să parcurgă distanțe tot mai mari pentru a găsi hrană și apă, ceea ce le epuizează rezervele de energie și accelerează mortalitatea.
Impactul asupra coloniilor și comportamentul extrem al albinelor
Polenul este principala sursă de proteine pentru colonii, fiind esențial pentru hrănirea larvelor și dezvoltarea albinelor tinere, inclusiv a generației care trebuie să asigure supraviețuirea stupului pe timpul iernii. Lipsa acestuia nu înseamnă doar o producție mai mică de miere, ci și șanse reduse de supraviețuire pentru coloniile care intră slăbite în sezonul rece. OMME subliniază că amploarea reală a dezastrului va fi vizibilă abia în primăvara anului 2027, când apicultorii vor putea evalua câte familii au rezistat.
Deficitul de nectar poate declanșa, de asemenea, comportamente extreme în stupine. Coloniile mai puternice încearcă să fure rezervele celor slăbite, iar confruntările dintre albine provoacă pierderi suplimentare. Apa a devenit o resursă la fel de dificil de găsit, fiind vitală pentru hidratarea reginei și a larvelor, dar și pentru reglarea temperaturii din stup. În perioadele caniculare, albinele transportă apă pentru răcirea coloniei prin evaporare, iar dacă sursele sunt prea îndepărtate, efortul suplimentar duce la moartea unui număr semnificativ de insecte.
Reacția apicultorilor și riscurile pentru România
Apicultorii maghiari care beneficiază de sprijin financiar sunt obligați să mențină un anumit număr de familii de albine. OMME avertizează că mulți dintre aceștia nu vor putea respecta această condiție din cauza pierderilor provocate de vreme, nu din vina lor. Asociația a cerut autorităților să nu aplice automat penalități în cazul în care numărul coloniilor va scădea până în primăvara viitoare, solicitând ca pierderile să fie evaluate în contextul secetei excepționale și al dispariției surselor naturale de hrană.
Deși criza din Ungaria nu indică faptul că 80% dintre albinele din România se confruntă cu aceeași situație, fenomenul reprezintă un semnal de alarmă important pentru o țară vecină care a traversat aceeași secetă regională și niveluri extrem de scăzute ale Dunării. Apicultura românească era deja vulnerabilă, iar în 2025 producția de miere a atins doar aproximativ o treime din media anuală de 20.000 de tone. Seceta, lipsa polenului și episoadele de ger au redus producția cu până la 70% față de un an bun, conform estimărilor Asociației Crescătorilor de Albine din România. În primăvara lui 2026, apicultorii români au avertizat din nou că vremea instabilă și perioadele fără plante înflorite limitează cantitatea de miere care poate fi extrasă fără a pune în pericol supraviețuirea stupilor.