Primul semestru din 2026 a adus o contracție a PIB-ului de 0,8% față de perioada similară a anului precedent, confirmând slăbiciunea economică resimțită încă din a doua parte a lui 2025. Peste dificultățile interne deja cunoscute s-au suprapus șocuri externe greu de anticipat, punând presiune suplimentară pe o economie deja fragilizată.
Context: factori interni și șocuri externe suprapuse
Politica fiscal-bugetară restrictivă și incertitudinea politică internă au fost agravate de un eveniment extern major: războiul din Orientul Mijlociu. Acesta a determinat creșterea prețurilor la combustibili, gaze naturale și fertilizatori agricoli, afectând direct puterea de cumpărare a populației și încrederea generală în economie.
Consumul populației, care a reprezentat mult timp principalul motor al creșterii economice românești, a devenit un factor de frânare, contribuind negativ cu 0,8 puncte procentuale. Vânzările din retail au scăzut cu până la -7,3% în termeni anuali în luna iunie, iar indicatorii de încredere ai consumatorilor și ai firmelor au atins minime multianuale. Sectorul industrial s-a decuplat complet de la revenirea economică din Zona Euro, fiind afectat de costurile ridicate ale energiei și de modificările fiscale frecvente.
„2025 a fost anul în care motorul consumului s-a oprit. Prima jumătate a lui 2026 arată că aceste scăderi sunt deja un tipar: o economie care nu mai poate crește doar din cheltuiala populației, în timp ce investițiile private rămân timide. Fără predictibilitate fiscală și fără o reducere reală a costurilor cu energia, nu avem de unde relansa creșterea”, a declarat Paul Aparaschivei, Director Executiv, Confederația Patronală Concordia.
Evoluția inflației și a piețelor financiare
Rata inflației a depășit pragul de 10% în prima parte a anului, ajungând la un maxim de 10,9%, influențată semnificativ de scumpirea carburanților ca urmare a conflictului din Orientul Mijlociu. Din luna iulie, situația s-a modificat rapid: inflația a coborât la 8,2%, față de 10,4% în luna anterioară, iar BNR estimează o apropiere de 6% până la sfârșitul anului. Această scădere este încurajatoare, dar fragilă: eliminarea programată a plafonării la gazele naturale și a plafonului la adaosul comercial pentru alimente vor genera din nou presiuni pe prețuri în perioada următoare.
Concordia susține eliminarea acestor plafonări, care au distorsionat piața și au mascat temporar problema reală. Soluția pe termen lung nu constă în controlul administrativ al prețurilor, ci în creșterea producției interne de energie la costuri competitive, singura cale prin care prețurile pot scădea sustenabil, fără intervenție artificială.
Pe plan fiscal, disciplina bugetară a produs rezultate: deficitul bugetar a scăzut la 2,34% din PIB la finalul lunii iulie, un ritm care indică o probabilitate ridicată de încadrare în ținta anuală de 6,2% din PIB, cu condiția să nu apară derapaje de cheltuieli odată cu instalarea unui nou guvern.
Leul s-a depreciat cu aproximativ 3% față de euro, pe fondul căderii guvernului Bolojan și al turbulențelor generate de războiul din Iran, într-un context similar celui din Polonia (zlotul, -4%), dar diferit de cel din Ungaria, unde forintul s-a apreciat puternic după victoria electorală a lui Peter Magyar. Randamentele titlurilor de stat au urcat cu 100-150 puncte de bază între martie și mai. În contrast, bursele din România și Ungaria au avut un semestru excelent, BET și BUX înregistrând randamente de 33%, respectiv 26%.
Piața muncii și competitivitatea structurală
Piața muncii a resimțit puternic încetinirea economică: rata șomajului a urcat la 6,4% în aprilie, maximul ultimilor ani, iar creșterea salariilor nete s-a temperat drastic, la doar 3,5% în iunie, față de ritmurile de 10-20% din anii anteriori. Sectorul privat a fost afectat aproape la fel de mult ca cel bugetar, dinamica salariilor private înjumătățindu-se față de anul trecut.
Dincolo de cifrele semestriale, 2026 pune presiune tot mai mare pe competitivitatea structurală a economiei românești. Costul orar al forței de muncă rămâne unul dintre cele mai scăzute din UE, dar acest avantaj se erodează: în ultimii 10 ani, creșterea reală a salariilor a depășit cu 33 de puncte procentuale dinamica productivității reale. În paralel, eliminarea plafonărilor la energie a scumpit drastic factorii de producție pentru firme. Prețul energiei electrice pentru consumatorii industriali mari este printre cele mai ridicate din UE, iar cel al gazelor naturale, până acum unul dintre cele mai mici din Europa, se apropie rapid de nivelurile din Germania și Austria.
Toate acestea se suprapun peste cele două deficite gemene ale României: deficitul de cont curent, cel mai ridicat din Uniunea Europeană (aproape 8% din PIB), și un deficit bugetar care, deși în scădere, rămâne printre cele mai mari din regiune. Conform Băncii Mondiale, la finalul lui 2026 România va rămâne, din perspectiva acestor doi indicatori, mai aproape de economii emergente precum Egipt, Columbia sau Brazilia, decât de partenerii săi din Uniunea Europeană.
„Fereastra pentru corectarea ordonată a acestor dezechilibre structurale se îngustează pe măsură ce trece timpul. Nu vorbim despre o corecție care se face prin rectificări bugetare succesive, ci despre reforme care să crească valoarea adăugată a economiei românești și reziliența acesteia la șocuri. Costul energiei nu se rezolvă prin plafonare, ci prin producție internă la costuri competitive, iar deficitul de cont curent nu se corectează decât printr-o economie care exportă mai multe produse finite cu valoare adăugată mare”, a declarat Iulian Lolea, economist șef, Confederația Patronală Concordia.
Ce urmează
România intră în a doua parte a anului 2026 cu o inflație în scădere și un deficit bugetar sub control, dar cu o economie oprită și cu o competitivitate tot mai fragilă. Credibilitatea angajamentelor asumate față de partenerii internaționali se va vedea în cifrele din a doua jumătate a anului, iar acestea vor conta mai mult decât în oricare alt an.