Europarlamentarul Andi Cristea susține că România are nevoie de investiții sporite în rețele electrice, capacități de stocare și interconectări pentru a-și întări securitatea energetică. El atrage atenția că diversificarea surselor de energie nu a fost dublată de o transformare suficientă a infrastructurii energetice.
Contextul european și situația României
Potrivit declarațiilor sale, Europa a reușit să-și schimbe furnizorii de energie într-un ritm mult mai rapid decât a reușit să-și transforme sistemul energetic. Aceasta este concluzia centrală a raportului Curții de Conturi Europene privind REPowerEU, iar situația României se încadrează în același tablou.
Cristea recunoaște că au fost făcuți pași importanți, dar subliniază că țara nu dispune încă de un sistem capabil să absoarbă un șoc de aprovizionare fără să genereze explozii ale prețurilor sau fără să determine oprirea fabricilor. În viziunea sa, următoarea mare provocare nu constă în a produce mai mult, ci în a produce în condiții de siguranță, ceea ce implică rețele modernizate, stocare, interconectări și un mix energetic echilibrat.
Dezechilibrul din proiectele energetice
Raportul menționat evidențiază un dezechilibru care, în opinia europarlamentarului, trebuie tratat cu seriozitate. În proiectele analizate, aproximativ 90% din capacitatea finalizată sau aflată în dezvoltare este de natură solară, în timp ce proiectele eoliene înregistrează întârzieri. Mai multă energie solară este un lucru pozitiv, dar nu suficient.
Fără rețele capabile să preia energia produsă, fără soluții de stocare și fără surse care generează la ore și în anotimpuri diferite, rezultatul va fi un număr tot mai mare de megawați instalați, dar un nivel similar de securitate energetică. Cristea avertizează că a cheltui bani nu echivalează cu a produce energie.
Rezultate fizice, nu indicatori administrativi
Europarlamentarul consideră că nu contractele semnate și procentele de absorbție trebuie să ofere satisfacție, ci rezultatele concrete. El enumeră câteva dintre acestea:
- câți MW au intrat efectiv în funcțiune;
- câți MWh de stocare au fost construiți;
- câți kilometri de rețea au fost modernizați;
- câtă capacitate nouă de racordare există;
- cât de bine este conectată România cu vecinii săi.
Raportul descrie exact riscul unei politici în care indicatorii administrativi arată bine, iar sistemul energetic rămâne în urmă.
Fonduri europene și capacitatea de execuție
România are la dispoziție aproximativ 2 miliarde de euro în cadrul capitolului REPowerEU. O parte dintre măsurile analizate se confruntă cu întârzieri, reduceri de buget sau chiar anulări. Problema nu mai este accesul la fonduri europene, ci capacitatea statului de a le pune în practică.
Printre condițiile necesare, Cristea menționează autorizări rapide, reguli predictibile, proiecte mature, coordonare reală între Ministerul Energiei, operatorii de rețea, autoritățile locale și investitori, precum și o monitorizare publică a rezultatelor, nu a cheltuielilor.
O ambiție mai mare decât independența energetică
În opinia sa, ambiția trebuie să depășească simpla independență energetică. Energia ar trebui să treacă din categoria vulnerabilităților în cea a avantajelor: sigură și la preț competitiv pentru industrie, generatoare de investiții noi, locuri de muncă și o poziție mai puternică a României în regiunea Europei Centrale și de Sud-Est.
Următorul deceniu nu va fi câștigat de țara care anunță cei mai mulți gigawați, ci de aceea care reușește să integreze într-o singură strategie producția, rețeaua, stocarea, interconectările, finanțarea și industria.
România are resursele și poziția. Mai trebuie să demonstreze că are și capacitatea de a construi.